Pancreasul este o glandă situată în cavitatea abdominală, retroperitoneal, alipit de coloana vertebrală între duoden şi splină. Are o formă alungită. I se descrie un cap situat în concavitatea duodenului, o porţiune îngustată numită gat, corpul aşezat transversal şi coada care vine în raport cu splina.

Pancreasul este învelit într-o capsulă conjunctivă, subţire, de la care pleacă în interior septuri ce delimitează lobulii pancreatici, alcătuiţi, la randul lor, din acini seroşi, cu secreţie exocrină. Printre acinii pancreatici se găsesc grupe de celule cu secreţie endocrină, numite insulele lui Langerhans .

Sucul pancreatic secretat de acini este colectat în canalul lui Wirsung ca re străbate pancreasul în lungime şi se deschide în duoden prin intermediul ampulei lui Vater, situată în papila mare, laolaltă cu canalul coledoc. Pe lîngă acest canal principal, pancreasul mai prezintă şi un canal accesor al lui Santorini care se deschide în duoden deasupra precedentului, prin papila mică.

Secreţia sucului pancreatic este reglată pe cale nervoasă şi umorală. P a v l o v a arătat că secreţia pancreatică este declanşată pe cale reflex condiţionată, de pildă, la vederea şi mirosul alimentelor, şi pe cale reflexă necondiţionată, la contactul acestora cu receptorii din mucoasa bucală.

Stimularea receptorilor gastrici sub influenţa alimentelor ajunse în stomac şi a celor duodenali sub influenţa chimului determină prin intermediul vagului, pe cale reflexă necondiţionată, producerea unei secreţii pancreatice mai abundente şi bogată în fermenţi. întreţinerea secreţiei pancreatice se face sub influenţa unor hormoni elaboraţi de mucoasa duodenală la contactul ei cu chimul acid venit din stomac. Dintre aceşti hormoni, secretina stimulează secreţia cantitativă alcalină a sucului pancreatic, iar pancreozimul (pancreozimina) secreţia enzimelor pancreatice.

Sucul pancreatic este un lichid limpede, incolor, cu reacţie alcalină (pH=8,5). Conţine apă (99%), substanţe minerale (0,5%) şi substanţe organice (0,5%). Intre substanţele organice cele mai importante sunt enzimele glicolitice, lipolitice şi proteolitice. Acţiunea enzimatică a sucului se manifestă deci asupra tuturor principiilor alimentare (glucide, lipide şi protide).

Dintre enzimele glicolitice amilaza pancreatică descompune amidonul care a scăpat amilazei salivare, chiar şi amidonul crud din cartofi, până la maltoză, iar maltaza pancreatică descompune maltoza în glucoza.

Dintre enzimele lipolitice, lipaza pancreatică şi steapsina, care sub influenţa sărurilor biliare devine tot o lipază, hidrolizează grăsimile emulsionate în prealabil de către sărurile biliare scindîndu-le în glicerol şi acizi graşi. Enzimele pancreatice proteolitice sunt : tripsina, chi-motripcina şi mici cantităţi de erepsine. Tripsina este secretată sub formă inactivă de tripsinogen, iar chimotripsina sub formă de chimotripsinogen. Tripsinogenul se transformă în tripsina sub acţiunea enterochinazei intestinale (i a sărurilor de calciu, iar chimotripsinogenul devine chimotripsina sub acţiunea tripsinei.

Tripsina scindează nucleoprotidele în holoproteide şi acizi nucleici, holoproteidele în albumoze şi peptone, acestea în polipeptide cu catenă mai scurtă (di , tri şi tetrapeptide) şi, în cazul unei acţiuni prelungite, chiar în aminoacizi.

Chimotripsina are o acţiune proteolitică similară tripsinei, dar are şi capacitatea de a coagula laptele ca şi chimozina gastrică şi este adaptată la degradarea cazeinei (din Chanton şi Paniel) în polipeptide solubile.

Erepsinele descompun polipeptidele în aminoacizi. In sucul pancreatic există şi o nucleaza care descompune acizii nucleici în nucleotizi.

sursa imaginii www.nlm.nih.gov

---

Tag-uri: enzime, chimotripsina, tripsina

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 24 October '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---