Ficatul este cea mai voluminoasă glandă din organism şi cantăreşte circa 1400 g. Este situat în partea dreaptă a cavităţii abdominale, sub diafragm . Are o formă ovoidă cu o faţă superioară convexă şi una inferioară. Pe faţa superioară se găseşte ligamentul falciform care leagă ficatul de diafragm şi împarte această faţă în doi lobi : unul drept şi altul stang . Faţa inferioară prezintă două şanţuri sagitale (unul drept, altul stang) şi un şanţ transversal în mijlocul celor sagitale, alcătuind laolaltă un desen în formă de H.

Şanţul transversal reprezintă hilul ficatului, la nivelul căruia intră artera hepatică şi vena portă în fica t şi iese canalul hepatic. Aceste şanţuri delimitează pe faţa inferioară a ficatului patru lobi : lobul stang, lobul drept, lobul pătrat (anterior faţă de şanţul transversal) şi lobul lui Spiegel (posterior).

Ficatul este învelit de seroasa peritoneală sub care se găseşte un înveliş conjunctiv numit capsula lui Glisson. Din această capsulă pleacă în interiorul ficatului septuri conjunctive care împart lobii în lobuli hepatici.

Lobului hepatic este unitatea morfologică şi funcţională a ficatului, are o formă de piramidă cu o bază poligonală situată în direcţia suprafeţei ficatului

. Lobului este centrat de o venă centrolobulară către care converg cordoanele lui Remak, alcătuite fiecare din câte 1—2 randuri de celule hepatice. Printre cordoanele lui Remak se găsesc canaliculele biliare intralo-bulare, fără pereţi proprii, iar în jurul acestor cordoane se găsesc capilare sinusoide care converg tot către vena centrolobulară. Endoteliul acestor capilare este alcătuit din celule Kupffer cu proprietăţi fagocitare. Lobulii sunt separaţi prin ţesutul conjunctiv care vine sub formă de septuri din capsula lui Glisson. Ţesutul conjunctiv este situat în spaţiile perilobulare existente între doi lobuli vecini şi în spaţiile lui Kiernan, la limita dintre cel puţin 3 lobuli. în aceste spaţii există vase sanguine, limfatice, canale biliare şi filete nervoase.

Circulaţia hepatică cuprinde o circulaţie venoasă funcţională de tip port şi una arterială nutritivă. De la stomac, splină, intestin etc, sangele este adus la ficat prin vena portă ale cărei ramificaţii pătrund în spaţiile lui Kiernan , unde se divid în 12—15 ramuri pentru fiecare spaţiu, numite vene interlobulare. Aceste vene pătrund în spaţiile perilobulare şi se alătură feţelor laterale ale lobului, căpătand numele de vene perilobulare .

Venele perilobulare formează prin anastomozare o reţea venoasă perilobulară, se îndreaptă către varful lobulului, se varsă aici în vena centrolobulară şi trimit pe parcurs în lobul, în jurul cordoanelor Remak, către vena centrolobulară, capilare sinusoide anastomozate. Prin vena centrolobulară sangele coboară spre baza lobulului în vena sublobulară. Din venele sublobulare sangele este colectat în trei vene suprahepatice care se varsă în vena cavă inferioară.

Sangele arterial vine la ficat prin artera hepatică, ram al trunchiului celiac pornit din aorta abdominală. Ramificaţiile arterei hepatice pătrund în spaţiile Kiernan, unde se divid în numeroase artere interlobulare. Acestea trimit numeroase ramificaţii perilobulare care se deschid în venele interlobulare şi în reţeaua venoasă perilobulară. In continuare, sangele provenit din circulaţia arterială urmează calea circulaţiei venoase prin capilarele sinusoide către vena centrolobulară. Rezultă că circulaţia hepatică funcţională şi cea nutritivă, care au iniţial trasee diferite, se unifică, începand cu venele interlobulare şi cu reţeaua venoasă perilobulară.

— Ficatul are mai multe funcţii, şi anume : o funcţie hematopoetică, o funcţie marţială, o funcţie antitoxică, o funcţie antimicrobiană, o funcţie termo-genetică, multiple funcţii metabolice şi o funcţie biliară.

— Funcţia hematopoetică a ficatului, în sensul elaborării globulelor roşii, există numai la făt. La adult, ficatul are o activitate marţială (hematolitică) şi depozitează fierul rezultat din hematoliză.

— Funcţia antitoxică a ficatului constă în neutralizarea unor substanţe toxice provenite din alimente (Pb, Zn, As, Cu) sau rezultate din putrefacţia intestinală (indol, fenol, scatol etc), care ajung la ficat pe calea circulaţiei porte, şi a excesului unor hormoni (sexuali şi alţii).

— Funcţia sa antimicrobiană constă în capacitatea ficatului de a elimina bacteriile venite prin circulaţia hepatică.

— Funcţia termogenetică a ficatului constă în aceea că în acest organ, datorită metabolismului său foarte intens, se produc mari cantităţi de căldură necesară menţinerii temperaturii corpului. în virtutea funcţiilor sale metabolice ficatul intervine în metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor, al substanţelor minerale, al apei şi al vitaminelor. în metabolismul glucidelor ficatul intervine prin funcţia sa glicogenică în sensul sintezei, depozitării şi descompunerii glicogenului. în metabolismul lipidelor, ficatul intervine prin funcţia adipogenică în sensul sintezei unor lipide pe seama glucidelor, a depozitării unor grăsimi şi a mobilizării lor la nevoie.

In metabolismul protidelor, ficatul intervine prin trei funcţii : funcţia proteino-formatoare, în virtutea căreia se sintetizează în acest organ diferite protide (fibrinogen, protrombină etc.) pe seama unor aminoacizi alimentari, funcţia urogenă sau uropoetică, în virtutea căreia ficatul sintetizează ureea, pe seama amoniacului rezultat din dezaminarea unor aminoacizi, şi acid uric, pe seama unor nucleoproteide, şi funcţia echilibrului protidic, în virtutea căreia ficatul transformă şi depozitează excesul de protide sub formă de lipide, în metabolismul substanţelor minerale (Fe, Cu, Na, K, Ci), al apei şi al vitaminelor (A, Bi, B2, B12, D, K, PP), ficatul intervine, în special, ca depozitar, în virtutea funcţiei sale biliare ficatul secretă bila sau fierea.

sursa imaginii healthguide.howstuffworks.com

---

Tag-uri: lob, circulatie, hepatic

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 24 October '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---