Baza fiziologică a formării deprinderilor motrice o constituie mecanismele activităţii reflexe a sistemului nervos, studiate şi descrise în amănunţime de I. M. Secenov şi A. P. Pavlov. Formarea lanţului de reflexe condiţionate şi a stereotipurilor dinamice ale proceselor nervoase din scoarţa cerebrală asigură formarea şi stabilizarea deprinderilor motrice de orice fel. Cercetările lui P. A. Anohin (1957) din domeniul biologiei şi neurofiziologiei i-au permis să emită teoria "sistemului funcţional", prin intermediul căreia a explicat mecanismul formării deprinderilor motrice.

Conform acestei teorii, complexul de excitaţii senzoriale primite de scoarţa cerebrală de la organele receptoare, este supus unui proces de analiză, de determinarea a stimulilor condiţionali, importanţi în momentul respectiv. Pe baza analizei este emis un program de acţiune, transmis pe cale aferentă organelor efectoare care-l aduc la îndeplinire, transmiţând concomitent informaţii privind desfăşurarea acţiunii pe calea "aferentaţiei inverse" sau a sistemului, "feed-back", noţiune generalizată ulterior.

Pe baza acestui permanent schimb de informaţii între receptori - scoarţă cerebrală - organe efectoare, acţiunea motrică este permanent controlată şi pusă în concordanţă cu condiţiile de desfăşurare. Pe măsura întăririi reflexului condiţionat, a stabilizării stereotipului dinamic şi, deci, a consolidării deprinderii, cele mai importante informaţii sunt primite de la analizatorul kinestezic, în dauna analizatorilor externi (vizual, auditiv, tactil), iar controlul cerebral asupra execuţiei scade în intensitate, trecând în zona subconştientului.

Inerţia acestor stereotipuri dinamice, exprimată în invariabilitatea răspunsului la un stimul dat, nu permite acordarea lor cu condiţiile mereu schimbătoare ale mediului. Adaptarea deprinderilor deja consolidate la aceste condiţii variabile, schimbătoare, neaşteptate, constituie momentul trecerii la etapa perfecţionării mişcărilor şi, de aici, la faza formării priceperilor motrice complexe.

Complexitatea acţiunii de formare a deprinderilor motrice a condus, în mod firesc, în rândul specialiştilor, la crearea opiniei că acest fapt se realizează în mod treptat, în anumite faze sau etape fiziologice, majoritatea dintre ei descriind trei astfel de:

- faza iradierii şi generalizării excitaţiei pe scoarţa cerebrală, având ca efect o multitudine de reacţii de răspuns, din partea a numeroase grupe musculare neimplicate în mod normal în efectuarea mişcării respective; mişcările sunt efectuate prin contracţii inutile, au caracter nediferenţiat, şi sunt lipsite de coordonare;

- faza concentrării iniţiale a excitaţiei - în care are loc restrângerea ariei acesteia pe scoarţa cerebrală corespunzător scopului mişcării şi contracţia doar a grupelor musculare implicate; ca urmare mişcările sunt efectuate în concordanţă cu
scopul acţiunii motrice, dar prin contracţii excesive;

- faza diferenţierii excitaţiei, a stabilizării mişcărilor, a formării stereotipului dinamic, acţiunile motrice căpătând un grad ridicat de coordonare şi automatizare.


sursa imaginii - freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: exercitii fizice, antrenament

---

Categorie: Sport  - ( Sport - Archiva)

Data Adaugarii: 28 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---