Efectele practicării exerciţiilor fizice se manifestă pe multiple planuri: în creşterea şi dezvoltarea organismului, în menţinerea şi întărirea stării de sănătate, în dezvoltarea calităţilor motrice, în perfecţionarea tehnicii de execuţie a diferitelor acte şi acţiuni motrice etc.
Astfel, putem considera:
a) efecte directe asupra creşterii şi dezvoltării organismului uman:
- efecte morfoplastice şi morfogenetice, care vizează forma corpului şi a segmentelor acestuia, structura internă a ţesuturilor, forma şi structura organelor etc;
- efecte fiziologice - care vizează creşterea capacităţii funcţionale a organelor, aparatelor şi sistemelor organismului uman, cu deosebi
- în plan biologic — efecte de ordin somatic, funcţional, biochimic etc;
- în plan educativ — formarea şi dezvoltarea personalităţii, cultivarea trăsăturilor morale şi de caracter, cultivarea gustului pentru frumos;
- în plan economic - creşterea capacităţii de muncă, prelungirea duratei vieţii active, înlăturarea efectelor stresului cotidian;
c) efecte considerate după criterii metodice:
- locale ÅŸi generalizate;
- imediate ÅŸi tardive;
- specifice ÅŸi nespecifice.
Criteriile după care se poate face evaluarea efectelor exerciţiilor fizice asupra organismului sunt multiple, unele fiind la îndemâna profesorului sau antrenorului, altele putându-se realiza doar prin mijloace specifice unor discipline colaterale (fiziologia efortului, biochimie, psihologie etc.):
- criteriul somatic - efectele în plan somatic se pot determina prin observare directă, prin măsurători specifice şi prin calcularea unor indici antropometrici ; pe aceste căi se stabileşte prezenţa unor atitudini sau deficienţe fizice, a nivelului de proporţionalitate a dezvoltării indicilor somatici, etc;
- criteriul funcţional — determinarea efectelor în planul adaptării organismului la efort se realizează cu mijloace şi prin testări specifice - măsurarea valorilor pulsului şi tensiunii arteriale în repaus elino şi ortostatic, în timpul efortului şi în perioada de revenire, determinarea consumului maxim de oxigen etc
- criterii biochimice — modificările produse în plan biochimic, ca urmare a practicării exerciţiilor fizice se determină exclusiv prin mijloace de laborator;
- criteriul dezvoltării calităţilor motrice — evaluarea în acest caz, se poate face atât în condiţii de laborator (testarea timpului de latenţă sau a vitezei de reacţie, testarea vitezei de execuţie, a detentei, a rezistenţei etc.) cât şi, mai ales, în condiţii specifice
lecţiei de educaţie fizică sau de antrenament sportiv (viteza de deplasare, forţa, rezistenţa, detenta etc);
- criteriul gradului de însuşire a tehnicii mişcărilor — determinarea se realizează prin observaţie directă, prin organizarea de întreceri cu arbitraj sau de concursuri (în cazul ramurilor sportive care au ca element determinant execuţia tehnică - gimnastică artistică, patinaj artistic, sărituri în apă etc).
În mod cert, acestor criterii li se pot adăuga nenumărate alte criterii (psihologice, medicale etc).
Efectele practicării exerciţiilor fizice pot fi amplificate prin asocierea cu factorii naturali de călire (apa, soarele, aerul) şi condiţiile igienice.
Factorii naturali de călire contribuie, într-o măsură remarcabilă, la creşterea rezistenţei generale a organismului, la menţinerea şi întărirea stării de sănătate, prin asocierea cu practicarea exerciţiilor fizice.
Desfăşurarea activităţii fizice în aer liber, în condiţii atmosferice diverse, solicită funcţia de termoreglare a temperaturii corporale, contribuie la fixarea calciului în oase, la creşterea funcţiei hematopoetice etc. spălarea sau scăldatul în apă rece, pe timp călduros, are efecte în creşterea rezistenţei la îmbolnăviri, în termoreglarea organismului.
Condiţiile igienice în care se desfăşoară activitatea contribuie, în mare măsură, la sporirea efectelor exerciţiilor fizice. Ele cuprind atât igiena alimentaţiei şi a odihnei, cât şi curăţenia bazelor sportive, aerisirea sălilor de sport, integritatea aparatelor etc.