Dacia literară, apărută la Iaşi în 1840, este prima revistă literară, în accepţia modernă a termenului.

Cel care cristalizează ideile şi tendinţele vremii într-un program şi care îndeamnă scriitorii spre izvoare naţionale şi populare este Mihail Kogălniceanu.
În articolul - program intitulat Introducţie şi publicat în primul număr al revistei sunt definite liniile şi orientarea noului curent literar.

După ce Kogălniceanu subliniază aportul valoros, la dezvoltarea culturii şi literaturii, al ziarelor Curierul românesc (apărut la Bucureşti în 1829 sub conducerea lui I. H. Rădulescu), Albina românească (1829 - laşi - Gheorghe Asachi), Gazeta de Transilvania (1838 - Braşo v - George Bariţiu) constată că acestea au mai mult sau mai puţin o „coloră locală" şi ca urmare este necesară apariţia unei reviste care să se ocupe „numai cu literatura naţională, fie din orice parte a Daciei".

Principalele puncte exprimate de Kogălniceanu în articolul program sunt:

Necesitatea unei literaturi originale. Originalitatea fiind considerată „însuşirea cea mai preţioasă a unei literaturi", sunt condamnate traducerile care „nu fac o literatură" şi imitaţia, care a devenit „o manie primejdioasă, pentru că omoară în noi duhul naţional". Fireşte nu este vorba de refuzul de a traduce operele valoroase ale literaturii universale, ci de condamnarea imitării servile a altor literaturi.

Se cere scriitorilor să se inspire din realităţile noastre naţionale, din trecutul istoric al neamului, clin folclorul şi frumuseţile patriei: „istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre ţări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitoreşti si poetice, pentru ca să putem găsi şi la noi sujeturi de scris".
Revista va milita pentru unitatea limbii şi literaturii tuturor românilor, fiind pentru prima oară când literatura devine o demonstraţie legitimă a revendicărilor naţionale. „Aşadar, foaia noastră va fi un repertoriu general al literaturii române, în carele ca într-o oglindă se vor vedea scriitorii moldoveni, munteni, ardeleni, bucovineni (....) ţălul nostru este ca românii să aibă o limbă şi o literatură comună...."

Un loc important acordă Kogălniceanu criticii literare, care va aprecia fără părtinire valoarea reală a operei: „critica noastră va fi nepărtinitoare; vom critica cartea, iar nu persoana".

Acest program reprezintă manifestul literar al romantismului românesc.
Ideile expuse în articolul-program al revistei Dacia literară şi parţial materializate în operele care s-au publicat în revistă {Alexandru Lăpuşneanul - Costache Negruzzi; epistole, fabule, poezii -Gr. Alexandrescu; comedia de moravuri, pasteluri, doine - V. Alecsandri; Sburătorul - Ion Heliade Rădulescu), nu aparţin în exclusivitate lui Kogălniceanu, ci reprezintă spiritul personalităţilor culturii şi literaturii române ale vremii, enumerate mai sus.

Dacia literară are meritul de a fi teoretizat şi concretizat pentru prima oară orientarea către o critică obiectivă; spiritul ideologiei literaturii promovate şi valoarea beletristicii incluse în paginile sale au influenţat hotărâtor evoluţia ulterioară a literaturii şi culturii române.

---

Tag-uri: revista literara

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 22 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---