Pot emoţiile repetate, stările de mânie, conflictele să îmbolnăvească inima şi vasele? O primă explicaţie ar fi dată de stimularea sistemului neurovegetativ considerat ca mediator între starea de spirit şi reacţiile cardio-circulatorii, care în general sunt de scurtă durată. într-un sens mai larg, când factorii agresori sunt frecvenţi şi de durată, explicaţia trebuie căutată în raporturile complexe intervenite între individ şi mediul înconjurător.

Omul nu are nevoie numai de alimentaÅ£ie; relaÅ£iile cu mediul în care trăieÅŸte sunt condiÅ£ionate atât de constituÅ£ia cât ÅŸi de încărcătura sa emoÅ£ională. El nu este o fiinţă izolată; viaÅ£a se desfÄ ƒÅŸoară în casa părintească, la ÅŸcoală, In familie sau la locul de muncă. Apar prietenii, conflictele, deziluziile, visurile împlinite, reuÅŸitele sau dificultăţile profesionale, ca ÅŸi posibilitatea ruperii unei prietenii de durată sau divorÅ£ul In afară de aceste stimulări psiho-sociale organismul trebuie să îndure suprasolicitări fizice datorite unor dureri, traumatisme, frig sau căldură excesivă.

Supravieţuirea organismului depinde de o bună adaptare la mediu, bazată pe primirea şi felul cum suportă aceste stimulări.

Orice modificare, precum şi apariţia unor stimuli mai intenşi pot perturba echilibrul biologic al organismului, declanşând „o reacţie de apărare" care să răspundă „la orice exigenţă de schimbare" au fost denumite „stres". Stresul nu este în mod necesar nociv organismului; o reuşită la un examen sau o mare realizare, creaţiile artistice reprezintă factorii de stres favorabil.

Fără stres nu ar exista viaţă şi existenţa noastră ar fi lipsită de dinamism creator. Indiferent de originea-i psihică sau fizică (durere, traumatism), dacă factorii de stres devin agresivi, depăşind „o anumită limită critică", ia naştere un lanţ de reacţii nervoase şi hormonale (suprarenală, hipofiză) cu efecte cardio-circulatorii şi metabolice care pot deveni nocive.

Descoperirea anumitor substanţe similare hormonilor secretaţi de creier (endorfine) şi care participă la reglarea activităţii hipofizei posterioare intim legată de somn, ovulaţie, adaptarea la fusurile orare, explică în cazul unui factor agresor de stres perturbările menstruale, insomniile.

In existenţa individului este incontestabil că factorii psiho-sociali de stres sunt cel mai des întâlniţi, favorizaţi de ritmul trepidant al vieţii moderne, constând din neplăceri familiale, insatisfacţii profesionale, surmenaj, anxietate, zgomote excesive. Factorii de stres stimulează în final o parte din creier (hipotalamusul) care reglează dispoziţia individului, acţionând asupra axului sistem simpatic-hipofiză-suprarenale.

Intr-o primă fază, reacţia de alarmă psiho-emoţională, este caracterizată prin mobilizarea resurselor organismului faţă de stimulare şi coincide cu creşterea anxietăţii şi a iritabilităţii sau chiar cu deprimarea.

In caz de persistenţă a stării de stres apare „stadiul de rezistenţă", care traduce stimularea neurovegetativă (simpatică) şi hormonală (hipofizară — suprarenală) acţionând asupra inimii (tahicardie), asupra arteriolelor (vasoconstricţie) şi ducând la creşterea tensiunii arteriale şi modificări metabolice sau ale chimismului sangvin (cresc glicemia, colesterolul, coagulabilitatea sangvină).

In istoria omenirii, reacţia la stres în timpurile vechi era scurtă, răspunsul la ameninţare sau atac era fuga, stimulul de stres neuroendocrin fiind aproape suprimat. In condiţiile lumii moderne, stimulii psihosociali se repetă la infinit; această stimulare prelungită psiho-socială explică la unii indivizi comportamentele patologice în excesul de alimentaţie, tabagism sau lipsa de activităţii fizice. Indiscutabil, că reacţiile determinate de stres sunt condiţionate de adaptarea organismului la factorii agresori, iar în final comportamentul individului diferă în raport cu constituţia şi reactivitatea sa.

„Personalitatea cardiacă" s-ar caracteriza prin ambiţie profesională nemăsurată, exces de activitate şi refuz de a se odihni, cu intoleranţă în caz de conflict şi temperament coleric. Reacţiile neuroendocrine cu asemenea profiluri determină mânie în cazul unui conflict, o creştere mai mare a colesterolului, trigliceridelor şi a coagulabilităţii sangvine, reacţii de mai mică amploare la indivizii cu comportamente psihologice mai liniştite.

Desigur ar fi foarte plauzibilă ipoteza potrivit căreia factorii agresivi de stres psihosocial ai vieţii urbane ar putea să provoace apariţia hipertensiunii arteriale esenţiale.

Simplist, s-ar putea răspunde că „un stres psihic repetat" duce la hiperactivitatea neuroendocrină şi la hipertensiune permanentă. Se ştie că în declanşarea HTA esenţiale coexistă de fapt mai mulţi factori (ereditari, vasculari, debit cardiac, endocrin) şi de aceea intervenţia izolată numai a factorului de stres psihic nu poate fi total admisă.

De asemenea, numai intervenţia singulară a factorului nervos nu poate explica permanenţa HTA esenţiale, demonstrând coexistenţa altor factori. Intervenţia factorilor psihici este sigură în cazul unui acces de mânie, conflict care poate să declanşeze reacţii neuroendocrine care să explice unele din crizele de hipertensiune paroxistică şi eventual, apariţia hemoragiilor cerebrale.

Legăturile dintre stres şi cardiopatia ischemică, trebuie considerate sub două aspecte: 1) în ce măsură stresul influenţează apariţia mai precoce a plăcilor de aterom; şi
2) rolul stresului în declanşarea de exemplu a unui infarct miocardic. Printre reacţiile circulatorii cele mai importante în cazul unui stres prelungit, semnalăm creşterea valorilor medii ale tensiunii arteriale, care joacă un rol preponderent In formarea plăcilor de aterom.

Se adaugă şi lipoliza (topirea grăsimilor) consecutivă reacţiilor neuroendocrine, de asemenea factor de agravare a aterosclerozei coronare. Desigur, la ceilalţi factori de risc de ateroscleroză (ereditate, hipertensiune arterială, diabet), trebuie adăugaţi şi factorii agresivi psihosociali de stres.

Relaţia dintre stres şi apariţia unui infarct miocardic este posibilă; cauza infarctului miocardic este o tromboză localizată pe o leziune ateromatoasă a unei artere coronare. In constituirea trombozei, adică a formării unui cheag" prin favorizarea trombozei la locul ulceraţiilor ateromatoase.

Pe un plan mai larg, descărcarea violentă neuroendocrină consecutivă stresului determină o creştere a activităţii şi nevoilor de oxigen ale inimii, mobilizarea acizilor graşi din depozite, slăbirea puterii de contracţie a miocardului şi apariţia de aritmii paroxistice. Astfel se explică moartea subită survenită în timpul nopţii după un coşmar.

Coşmarul, ca şi o stare conflictuală, prin stresul pe care îl declanşează, antrenează o creştere a activităţii neurovegatative (simpatică) a inimii, mărind instabilitatea electrică a acesteia şi apariţia fibrilaţiei ventriculare. Din fericire tratamentul cu diverse medicamente beta-blocante (propranolol) administrate preventiv pot evita asemenea complicaţii.

Bineînţeles că evitarea efectelor nocive ale factorilor de stres psihosocial este dificilă.

Comportamentul şi profilul psihologic sunt aspecte mai greu de combătut. Posibilităţile de corectare a modului de viaţă viciat sunt multiple: organizarea programului de muncă, respectarea unor zile de odihnă după munci epuizante, evitarea abuzurilor alimentare, a excesului de băuturi alcoolice şi cafea, evitarea fumatului. Numai astfel se poate evita sau diminua stresul provocat de zbuciumul continuu al vieţii.



Sursa Imaginii - freedigitalphotos.ne

---

Tag-uri: infarct, regim, circulatie

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 18 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---