Au fost necesare eforturi de peste un secol pentru a lămuri structura substanţelor chimice care intră în compoziţia curarei. Şi aceasta, nu pentru că specialiştii nu s-ar fi interesat în mod serios de dezlegarea formulei ei chimice, ci datorită diversităţii probelor obţinute de la indigeni (tehnologia empirică şi compoziţia nu sunt la fel pe in ilul lui Rio Negro ca în regiunea izvoarelor fluviului Orinoco) şi a ingredientelor conţinute care sunt cu totul neaşteptate şi rare.

De-abia între anii 1935-1943 s-a recultivat una din plante al cărei suc conţine substanţa care stă la baza otrăvurilor extrase din planta Strychnos, denumită d-tubocu-rarina (curara din tub de bambus). Astfel în 1940, americanul Richard Gill a reuşit să o găsească în una din plantele care conţine otrava, s-o cultive şi apoi să extragă Nubstanţa autentică, permiţînd izolarea în laborator a .ilealoidului de tip tubocurarina.

Clarificarea formulei d-tubocurarinei a permis sinteza şi a altor corpi curarizanţi utilizaţi astăzi pe scară largă în practica medicală ; un rol important în studiul acestora a avut şi profesoara engleză Zaimis din Londra (originară din Galaţi), care a descoperit un nou tip de curarizant cu acţiune apropiată numit Decamentoniu. în anul 1958, a fost izolat încă un compus, C-toxiferina, conţinută în curara provenită din Chondondendron, folosită dev indieni la vanatul animalelor mari sau în caz de război.

Astfel, s-a ajuns la posibilitatea sintetizării unei întregi Berii de substanţe cu efecte tot atat de puternice, ca galantina decamentoniu, succinilcolina, care, ulterior, au primit o largă întrebuinţare clinică. Şi aceasta nu a însemnat decat începutul unei adevărate cascade de compuşi cu efecte similare curarei.

In anul 1864, celebrul fiziolog francez Claude Bernard (1813-1878) a izbutit să explice mecanismul de acţiune al puternicei otrăvi vegetale care declanşează paralizia nervilor respiratori, prin blocarea transmiterii impulsurilor de la nervul motor la muşchi, fără să atingă însă sistemul nervos central şi cardiovascular. Muşchii capului, gatului şi extremităţile refuză să se mai supună comenzilor date de nervi. Claude Bernard scria : „Mamiferele sau omúl, prin administrarea curarei, nu-şi pierd facultăţile mintale iar sensibilitatea organelor, a simţului şi voinţei, nu suferă, însă, încetul cu încetul, îşi pierd controlul asupra mişcărilor care nu se mai supun comenzilor primite. înainte de toate, dispar vocea şi graiul, apoi mobilitatea extremităţilor, a feţei, a pieptului şi, în sfarşit, a ochilor". Moartea se instalează ca urmare a paraliziei aparatului respirator. Aceste fenomene au fost observate încă mai demult de maestrul lui Claude Berna rd. profesorul Magend.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Stiinta si Tehnica  - ( Stiinta si Tehnica - Archiva)

Data Adaugarii: 24 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---