Incheierea este terminarea discursului prin punerea în evidenţă a tezei tratate, şi prin asigurarea adeziunii ascultătorilor la cele susţinute.
Este ultimul act de convingere şi de înduplecare. De ea depinde efectul, ca şi la un cântec: ultimele acorduri pot strica totul.

înainte de toate, omul trebuie să ştie, când să termine? O întindere prea mare a discursului, o apropiere de sfârşit şi o revenire la diferitele părţi ale tratării, poate strica totul.

La încheiere se face o succintă recapitulare a tezei şi a argumentelor, ori sub forma unor îndemnuri, ori adăugăndu-i-se acestea. La discursurile, la care tema este odioasă, acum se descoperă adevăratul scop al vorbirei, încheierea devenin d astfel propoziţia adevărată. Tot aici poate oratorul, la discursurile profane ocazionale mai ales, să mulţumească ascultătorilor şi să-şi ia rămas bun de la ei.

Recapitulările la încheiere nu sunt lucru uşor. Cicero ne învaţă să punem să vorbească alte personaje ori lucruri necuvântătoare. Ei ne îndeamnă: "Ziceţi: dacă de odată ar apare legiuitorul, ar striga: ce mai ezitaţi, ce mai puteţi spune, cănd vi s-a arătat că...apoi ca şi cănd aţi vorbit în numele propriu, reluaţi toate.
una după alta. Faceţi să vorbească un lucru necuvântător; o lege, un oraş, un monument... Sub ori ce formă le prezentaţi, fiindcă nu puteţi relua întreaga argumentare, mulţumiţi-vă a reaminti în puţine cuvinte, ceea ce e mai important, fiindcă rezumaţi discursul, nu-l reîncepeţi".

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 28 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---