Tratarea sau corpul discursului este partea esenţială, în care oratond îşi dezvoltă ideile, expune argumentele, convinge şi înduplecă pe ascultători.

a) înainte de a intre în tratarea propriu zisă, se propune subiectul, se face împărţirea tratării şi pregătirea în vederea argumentării.
Propunerea subiectului poate ji necesară, ca să se ştie, de ce va ji vorba. Ea trebuie să fie clară, precisă, la înţeles, să dea tot, dar numai ce este absolut necesar. Să jie scurtă, sesizantă, lumea de azi fiind grăbită. Ea poate avea formă ajirmativă, întrebătoare, ori negativă. Propoziţia aceasta trebuie să fie însuşi discursul în nucleu.
AnunÅ£area înainte a à ®mpărÅ£irii, adică a diferitelor puncte, în care se tratează subiectul, poate fi necesară sau oportună, numai să se jăcă cu anumită abilitate ÅŸi fără ÅŸablon.

Iată cum anunţă Bourdaloune împărţirea vorbei sale despre Patimile Domnului: "Până acum voi poate nu aţi privit moartea Mântuitorului, decât ca o taină a umilinţei şi a slăbiciunei sale, şi eu vă voi arăta, că prin această taină îşi arată El puterea în toată întinderea ei: asta va fi prima parte. Lumea pămă acum nu a privit acest mister, decât ca o nebunie, şi eu voi face să vedeţi, că în acest mister a dat Dumnezeu să strălucească mai sus înţelepciunea sa: asta va ji a doua parte.
Pregătirea tratării poate ji necesară, unde trebuiesc risipite anumite prejudicii ori echivocuri. Acestea trebuiesc puse la punct.

b) Tratarea trebuie să aibă o structură bine împărţită. împărţirea dă
claritate subiectului, susţine atenţia, ajută memoria şi nu împiedică pe
orator să încălzească şi să mişte inimile.
împărţirea materiei la tratare e cu atât mai necesară, cu cât subiectul este mai complicat. Ea este logică şi psihologică.
împărţirea logică se face după ideile secundare, ce izvorăsc din ideia principală. Subdiviziunile să nu jie prea multe, ajung două-trei. Să fie bine înlănţuite şi aranjate prin coordonări şi subordonări potrivite.

împărţirea psihologică cere să se respecte principiile, după care se ajunge la provocarea sentimentelor şi la mişcarea voinţei. Astfel: părţile mai liniştite să jie înaintea celor ce apelează la voinţă şi la inimă. Argumentele cele slabe să jie înaintea celor tari; cele negative înaintea celor pozitive. Discursul trebuie să meargă crescendo, dar nu în linie dreaptă, ci în valuri, totuşi mersul dinamic să nu strice unitatea logică. Intre părţi să fie simetrie.
Tratarea se compune din următoarele părţi: naraţiunea, confirmarea, amplificarea, recapitularea, combaterea.

Naraţiunea retorică poate fi necesară atunci, cănd argumentarea se bazează nu numai pe idei, ci şi pe fapte. Acestea cer să fie reproduse înainte de toate; ca ascultătorii, avându-le înaintea ochilor, să poată urmări argumentarea cu atât mai uşor. La discursurile judiciare naraţiunea are un caracter apologetic, încât să reproducă si să amplijice ce este favorabil, să ascundă ori să atenueze ceea ce este nefavorabil. Ea trebuie să fie verosimilă, interesantă, scurtă şi se va limita la esenţial.

După naraţiune este bine să se repete propoziţia, pentru a preciza încă odată starea chestiunei.

Confirmarea este convingerea ascultătorilor, prin probele oratorice, cu ajutorul judecăţii, de teza propusă. Aceasta este partea dialecticală a discursului, pătrunsă, de patetica indirectă ici-colo presărată şi cu patetică directă.

Amplificarea unor argumente sau idei se face atunci, când simpla lor înşiruire nu ajunge. Nu se vor amplifica decât ideile esenţiale şi importante. Amplificarea se face prin: epitete (adjective, ce indică o calitate potrivită circumstanţelor), perifraze (înlocuirea unui cuvânt prontr-o propoziţie), repetiţie (reproducerea unui cuvânt, din nou), redublarea ideii (exprimarea ei într-o formă nouă), opoziţie (un substantiv pus ca adjectiv, la alt substantiv), comparaţie; apoi prin opunerea celor contrare, prin arătarea circumstanţelor de mijloace, de timp şi loc, de cauze, în fine prin enumerarea părţilor.

După confirmare şi amplificare este bine să se facă o recapitulare, adică să se rezume pe scurt argumentarea, arătându-se rezultatul, la care s-a ajuns.
Dacă sunt obiecţiuni, urmează combaterea acestora.
Observăm că nu toate părţile aici înşirate sunt necesare la fiecare discurs. Depinde de subiect şi de împrejurări. Una este absolut necesară: confirmarea.

---

Tag-uri: social, interactiune, individ, relatii

---

Categorie: Diverse  - ( Diverse - Archiva)

Data Adaugarii: 28 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---