(lat. "Murim, cand ne nastem") - Paradox vestit al unui poet minor Manilius (secolul lui Augustus), din poemul mistico-filosofic Astronomicon (cartea IV, versul 16).

Spre a-i deslusi intelesul, insusi autorul a socotit necesar sa precizeze in continuare: finisque ab origine pendet (sfarsitul atarna de la inceput deasupra noastra). Adica, din clipa cand intram in viata, devenim muritori.

Acest sumbru aforism a fost luat in brate si leganat in operele lor de catre numerosi scriitori romantici, sceptici sau pesimisti. Ideea lui Manilius o gasim reluata de Leopardi: "Deopotriva de nefasta-i ziua de nastere a celui ce se naste" {Cantec de noapte al unui pastor pribeag din Asia); in Aforismele lui Schopenhauer, in unele versuri ale lui Rilke ("Moartea plange in noi"); la Eminescu: "Parca- am murit de mult!" (in Melancolie) si "Un vis al mortii-eteme e viata lumii-ntregi" (in imparat si proletar). Aceeasi idee se gaseste si in proverbul nostru: Cine vede nasterea, vede si moartea (Proverbe si ghicitori, B. P. T., vol. II, p. 17); sau: Omu-i cu moartea dupa cap (ibidem, p. 20).

Desigur, nascentes morimur n-a ramas fara replic rt. Vauvenargues il combate in Maxime: ll faut vivre comme si l'on ne devait jamais mourir (Trebuie sa traim ca si cum n-ar trebui sa murim niciodata), Herder, in deviza celor trei L: "Licht, Liebe, Leben!" - si multi altii.

---

Tag-uri: latina, paradox, poet

---

Categorie: Ce Inseamna  - ( Ce Inseamna - Archiva)

Data Adaugarii: 17 July '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---