"O scrisoare pierdută" de I.L. Caragiale este o comedie realista de moravuri politice, în care autorul ilustrează dorinţa de parvenire a burgheziei în timpul campaniei electorale pentru alegerea deputaţilor Personajele sunt tipologii umane, fiecare dintre ele având o trăsătură dominantă de caracter, ilustrând aşadar un tip anume.
Nae Caţavencu, avocat, directorul ziarului "Răcnetul Carpaţilor" ,şeful opoziţiei politice din judeţ, ilustrează tipul demagogului şi al parvenitului. Caţavencu este fondator şi preşedinte al "Societăţii Enciclopedice". Aurora Economică Romană a cărei prescurtare A.C.R este sugestiva pentru o societate fantomă, prin care îşi însuşeşte ilegal sume importa nte de bani. Dovada ilegalităţii este poliţa falsificata pe care o găseşte Trahanache, prin care Caţavencu îşi însuşise fraudulos "cinci mii de lei de la Societate".

În luptă politică, Caţavencu se comporta fără nici un scrupul. El ajunge în posesia unei scrisori de amor pierdute de Zoe Trahanache, prin înşelăciune, subtilizând-o de la Cetăţeanu turmentat. În ambiţia să de a parveni, de a ajunge în Parlament, nu se sfieşte să recurgă la şantaj.

Parvenit şi şantajist se conduce după deviza "scopul scuză mijloacele". Caţavencu este înfumurat şi impertinent atât timp cât este în posesia scrisorii, arma şantajului, dar devine umil, slugarnic şi linguşitor atunci când pierde scrisoarea, "în sănătatea iubitului nostru prefect. Să trăiască pentru fericirea judeţului nostru". Prin comicul de situaţie reies şi alte trăsături. Lipsit de demnitate, el conduce manifestaţie în cinstea rivalului său politic Danadanache.

Demagogia este principala să trăsătura de caracter: "nu braţul care loveşte, voinţa care ordona e de vină". Comicul de limbaj reiese din discursurile sale, care ilustrează personajul semidoct, dar infatuat, plin de importantă. În discursul de la adunarea electorala îşi construieşte ipocrit o poză de patriot îngrijorat de soarta ţării, autorul notând în indicaţiile scenice "plânsul îl îneacă" “de abia se mai stăpâneşte", evidenţiind astfel atitudinea ridicolă.

Incultura personajului reiese din nonsensul afirmaţiei lui: "Industria româneasca e admirabilă, e sublimă.., dar lipseşte cu desăvârşire"," Aclamam munca, travaliul care nu se face deloc în ţara noastră"; din confuzii semantice- capitaliştii sunt locuitorii capitalei,"faliţi"- negustori.
Numele Caţavencu sugerează firea de mahalagiu, de palavragiu, de caţă şi ipocrizia, "caţaveică" fiind o haină cu două fete, trăsăturile ce definesc personajul prin comicul de nume.

Ipostazele în care se afla Caţavencu şi contradicţia dintre ceea ce vrea să pară şi ceea ce este, fac din el un personaj comic.
Principalele mijloace de caracterizare a personajului sunt: comicul de situaţie, de caracter, de limbaj si de nume. Dialogul si monologul constituie modalităţi de caracterizare indirecta; ca si vorbele si faptele personajului.
Caracterizarea directa este făcuta de către celelalte personaje: pentru Zoe "e un mişel" apoi "om cuminte"," om practic" pentru Tipatescu este "mizerabil" , " infam " , "canalie " ; "impertinent" pentru Farfuridi "nihilist", pentru Pristanda "mare pişicher".

Personajul se autocaracterizează "vreau ce nu se cuvine in oraşul asta de gogomani unde sunt cel dintâi"," intre fruntaşii politici" dar comicul de limbaj ii ilustrează prostia prin autoincludere intre" gogomani".
Indicaţiile scenice sunt de asemenea adevărate fise de caracterizare directa. In persoana lui Caţavencu se caracterizează concepţia si demagogia politicianului contemporan.

---

Tag-uri: i.l. caragiale, nae catavencu, o scrisoare pierduta

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 19 October '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---