Din complicaţiile cu caracter acut pe care le determină diabetul, trebuie menţionată în primul rând coma diabetică sau cetoacidoza severă, la care se ajunge de cele mai multe ori prin nerespectarea tratamentului indicat (regim, insulina etc.) şi prin intervenţia unor infecţii sau alte îmbolnăviri suplimentare, care influenţează negativ evoluţia diabetului.
Creşterea masivă în organism a corpilor cetonici (acetona şi alte două substanţe) duce la greţuri, vărsături, pierderi mari de lichide şi electroliţi, colaps cardiovascular. Bolnavul are un semn foarte caracteristic: respiraţie amplă, profundă, zgomotoasă, cu exalarea unui miros de mere putrede (respiraţia Kussmaul). Glicemia poate să a
tingă valori foarte mari, iar pH sangvin scade puternic.
O complicaţie acută, care nu aparţine de fapt bolii, ci tratamentului, este coma hipoglicemicâ. Apare îndeosebi la cei trataţi cu insulina (prin aport alimentar insuficient, prin exces de insulina, efort fizic necontrolat, ingerare de alcool etc). Manifestările iniţiale sunt: senzaţie de foame, tremurături, transpiraţie rece, tulburări de comportament ş.a. Fără un tratament rapid, se ajunge la coma hipoglicemică propriu-zisă şi chiar la moartea bolnavului.
Din complicaţiile cronice, pe primul loc se află cele ale aparatului cardiovascular. Afectarea inimii şi a vaselor mari este cunoscută sub numele de macroangiopatie diabetică. Ca şi ateroscleroza comună, aceasta afectează predominant sectoarele de circulaţie coronariană, cerebrală şi de la membrele inferioare (ducând la manifestări de cardiopatie ischemică, accidente vasculare cerebrale, arteriopatie periferică).
Leziunile vaselor mici poartă numele de microangiopatie şi sunt răspândite în tot organismul. Câteva din localizările acestei microangiopatii au consecinţe foarte importante. Astfel, la rinichi se dezvoltă aşa-numita „glomeruloscleroză diabetică", care se evidenţiază clinic prin sindromul Kimmelstiel-Wilson: creşte eliminarea de proteine prin urină, cresc tensiunea arterială şi retenţia de lichide (edeme). Treptat, funcţionarea rinichilor diminua din ce în ce mai mult, se dezvoltă starea de uremie şi urmează moartea.
La ochi apar manifestările retinopatiei diabetice: scăderea vederii (datorată unor alterări de tipul microanevrismelor, exsudatelor, hemoragiilor şi proliferărilor vasculare, pe care medicul oftalmolog le sesizează la examenul de specialitate), evoluând spre cecitate (orbire).
Din complicaţiile nervoase, foarte frecvent se întâlnesc cele ce constituie tabloul neuropatiei sau polinevritei periferice: dureri şi parestezii (senzaţii neplăcute, foarte diferite, ca înţepături, amorţeli, furnicături etc), localizate la membrele inferioare, însoţite de scăderea reflexelor, uneori şi de atrofia, musculaturii. Manifestările neuropatiei vegetative acoperă o arie foarte largă, putând fi prezente la majoritatea organelor interne; deseori vom găsi hipotensiune ortostatică, diaree nocturnă, perturbări ale stomacului, colecistului, căilor urinare ş.a.
Diabetul antrenează de asemenea complicaţii din partea ficatului, pielii sistemului osteoarticular, complicaţii infecţioase şi încă multe altele. Gangrena diabetică a fost şi rămâne o complicaţie redutabilă; apare la picioare, fiind favorizată de tulburările circulatorii şi nervoase; necesită o îngrijire foarte atentă, iar uneori este nevoie de intervenţii chirurgicale, chiar de amputaţii.