Universul este o categorie ce nu se poate măsura, nemărginită în timp şi în spaţiu, infinit de variată în ce priveşte formele pe care le ia materia în procesul dezvoltării ei, este o mişcare continuă. Omul, ca parte integrantă a naturii, cât şi ca produs al său, cuprinde în structura sa şi implicit în relaţiile sale intrinsece (endocorporale) unul din elementele fundamentale ale naturii şi anume mişcarea, cea care înglobează toate schimbările şi procesele care au loc în univers, de la structura intimă, atomul, guvernând atât microcosmosul (omul ca reprezentare redusă a universului), cât şi macrocosmosul (planetele, galaxiile).

Când este raportată la timp, miÅŸcarea include � �®n definiÅ£ia sa noÅ£iunea de periodicitate, iar dacă această entitate o raportăm la un parametru fix, se realizează o reproducere a etapelor iniÅ£iale. Ca o caracteristică a miÅŸcării este desfăşurarea ei în condiÅ£iile unei regularităţi care defineÅŸte ritmul, considerat a fi o ordonare a repetiÅ£iei fenomenelor biologice sau de altă natură (meteo, alternanţă zi — noapte, săptămână, luna, anotimpuri, an, fazele lunii, mareele, etc). Toate fenomenele din univers se desfăşoară sub imperiul unui anumit ritm, de la activitatea petelor solare (maximă ÅŸi minimă) care se desfăşoară în general pe o perioadă de 5 ani ÅŸi 7 luni cu influenÅ£ele magnetice asupra Terrei, care se supun aceluiaÅŸi ritm, până la ritmurile biologice ale fiinÅ£elor vii (lumea vegetală ÅŸi animală). Iar bioritmurile fiinÅ£elor vii nu sunt altceva decât "ecoul" fenomenelor ciclice din mediul înconjurător (imediat sau îndepărtat) care se manifestă în cadrul relaÅ£iilor endocorporale.

La fiinţele vii, bioritmurile se desfăşoară la nivelul metabolismelor, structurilor celulare, deci la nivelul reglării organismului pe plan fiziologic, iar în cazul omului şi pe plan psihologic. Fiecare celulă, fiecare organ, în activitatea sa are un maxim de intensitate pentru unele funcţii şi un minim pentru altele. Unele constante biochimice (metaboliţi, enzime, hormoni) prezintă concentraţii maxime, chiar peste 100% faţă de valorile medii, la anumite ore (glicemia are valoare maximă în jurul orei 17,00 iar valorile mici ale albuminei si bilirubinei sunt la orele 19.00 - Belanger, 1980). Temperatura corpului, frecvenţa cardiacă şi respiratorie, tensiunea arterială, concentraţia plasmatică a unor hormoni, a eozinofilelor ş.a. variază periodic în 24 de ore, realizând structura temporală a organismului (Şteflea, 1984). Dimineaţa, temperatura are o valoare minimă, creşte către prânz )orele 12,00) când notăm prima acrofază (vârf), creşte în continuare atingând un maximum al valorii după amiaza între orele 17-19 (temperatura vesperală), după care, în timpul nopţii scade. Cu cât temperatura este mai crescută la culcare, cu atât durata somnului va fi mai prelungită.

Acţiunea ciclică a bioritmului (fenomen, proces biologic care după o valoare de timp - perioadă - egală îşi redobândeşte valorile iniţiale) este activizată de hormoni. Hormonul adrenocorticotrop, produs de hipofiză (lobul anterior) - stimulează cortexul adrenal să secrete hormoni corticoizi. Aceşti hormoni împreună cu adrenalina şi noradrenalina (grupul catecolamine) sunt surse importante pentru ciclurile bio. Glanda suprarenală guvernată de hipofiză, participă în bioritm (Halberg). Tiroxina şi triiodotiroidina, hormoni produşi de tiroidă, participă şi determină bioritmul (Richter). Din concluziile cercetătorilor este posibil ca hipofiză şi sistemul adrenal hormonal, acţionând separat sau împreună să stabilească bioritmul. Bioritmul este un parametru antropologic, specific fiecărui organism uman, cu un înalt grad de individualitate. Corelarea bioritmurilor globale (fizic, emotiv şi intelectual) cu data naşterii este explicată de recente cercetări, prin sinteza de proteine genetic determinată.

S-a dovedit că momentul naşterii este realizat de creşterea în organismul fătului a concentrării unor polipeptide sintetizate de genele produsului de concepţie. în faza ascendentă a bioritmului emotiv, procesele de polarizare şi depolarizare ce condiţionează transportul influxului nervos se desfăşoară mai intens, tensiunea curentului continuu transcerebral este mai mare, permiţând un echilibru mai bun între procesele de excitaţie şi inhibiţie şi cele de iradiere şi concentrare (Becker, Ch. Bachman şi H. Friedman, New-York, SUA). Am dat doar câteva exemple pentru a se înţelege că bioritmul are baze ştiinţifice şi că el nu se desfăşoară la voia întâmplării.

In cele ce urmează ne vom ocupa de bioritmurile globale, fizic, emotiv şi intelectual, fără să luăm în seamă celelalte multiple activităţii sistemului nervos. A doua perioadă, până la ziua a 28-a, constituie faza negativă, descendentă, în timpul căreia omul este predispus la iritare şi la o atitudine negativă. Ciclul emotiv de 28 de zile comportă 2 zile critice, prima zi din ciclul nou şi ziua a 15-a, după care curba trece într-o perioadă negativă de 14 zile. O grijă deosebită trebuie avută la conducătorii de mijloace de transport, precum şi la cei ce nu pot reacţiona rapid şi se îndoiesc de siguranţa judecăţii lor. Accidentele ce survin în zilele critice, procentajul lor mărit, constituie dovada suplimentară, convingătoare privind influenţa acestor cicluri (M. Ifrim). Celulele nervoase conţin o cantitate sporită de acid glutamic şi de lecitină, funcţionalitatea fiind superioară în faza ascendentă


sursa imaginii - londonbiorhythms.com

---

Tag-uri: fizic, emotional, psihic

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 26 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---