Hidroterapia reprezinta aplicarea externa, metodica, a apei de diferite temperaturi, in scop profilactic si curativ.

Hidroterapia este una dintre cele mai vechi metode de tratament in tara noastra.

In hidroterapie se folosesc proceduri diferite (stropire, frictiuni, dusuri etc), in raport cu boala, si cu locul de aplicare al tratamentului.

Procedurile hidroterapeutice pot fi generale sau locale, actiunea lor fiziologica realizandu-se prin excitatia pe care o produce apa asupra tegumentelor, si prin intermediul acestora asupra intregului organism bolnav.

Pielea are o retea sanguina foarte abundenta si intinsa. Intr-o vasodilatatie periferica generala, reteaua vasculara a pielii poate cuprinde pana la o treime din sangele total care circula. Reactiile provocate de actiunea gene rala a procedurilor hidrice sunt mai evidente la nivelul organului sau a tesutului bolnav.

Procedurile hidrice actioneaza prin excitatii termice, mecanice si chimice, cele mai importante fiind cele termice. Aceste excitatii sunt provocate numai de procedurile in care apa are o temperatura mai mare sau mai mica decat temperatura obisnuita a corpului (care este in axila de 36-36°,5).

Din acest motiv procedurile hidrice se impart in:
reci (cu temperatura pana la 20°),
racoroase (cu temperatura intre 25 si 32°),
indiferente (34-36°), caldute (37-38°), calde (38-39°) si fierbinti (de la 40° in sus).

La baile reci si relativ reci, sub influenta excitatiei pielii se produce mai intai un spasm al vaselor sanguine periferice, care este urmat de scaderea pierderii de caldura si deci de acumularea de caldura in corp.

Racirea pielii produce o actiune excitanta asupra sistemului nervos. Daca baia rece se prelungeste, incepe faza a 2-a a reactiilor: dilatarea vaselor sanguine periferice, care produce hipotonia muschilor peretilor vasculari, insotita de cresterea vitezei de circulatie a sangelui; aceste fenomene sunt insotite de pierderea caldurii corporale apoi de cresterea metabolismului si producerea de caldura.

Dilatarea vaselor periferice provoaca o oarecare scadere a tensiunii arteriale, si o rarire a pulsului. Cu cat excitatia rece este mai brusca si organismul mai sensibil, cu atat faza a 2-a a reactiei este mai evidenta. Daca excitantului rece, i se adauga si un excitant mecanic - frictionarea bolnavului - atunci prima faza a reactiei va fi de scurta durata, iar faza a 2-a, va fi mai evidenta din punct de vedere clinic.

Daca excitantul rece continua sa actioneze, apare faza a 3-a a reactiei: tonusul vascular dispare, circulatia se incetineste, pielea devine rosie-palida cu nuanta violacee si rece; senzatia de caldura placuta se schimba in senzatie de frig (frison secundar), starea de bine se transforma in indispozitie, iritabilitate.

Aceste semne indica dozarea incorecta a procedurilor, care nu corespund puterii de reactie a organismului. Acesta este mecanismul de actiune, pe care se bazeaza hidroterapia, pentru a obtine calirea organismului.

Baile generale calde (temperatura de circa 38°) incalzesc treptat corpul, au actiune sedativa asupra sistemului nervos si contribuie la imbunatatirea somnului bolnavului. Baile generale fierbinti exercita o influenta negativa asupra sistemului nervos, sistemului cardiovascular si sunt recomandate numai in cazuri speciale.

Excitatiile mecanice produse de procedeele hidrice sunt legate de presiunea hidrostatica din vane si de miscarea apei (dusuri, bai in rau, mare). Actiunea excitatiilor chimice este minima in baile cu apa obisnuita; ea este mai evidenta in baile medicamentoase cand, in interes curativ, se adauga in apa bule de gaze, sare, sulf, iod, sau alte substante care excita pielea.

Hidroterapia este folosita pe scara larga si in scopuri profilactice, pentru calirea organismului precum si in tratamentul unor boli acute si cronice. Astfel, baile reci se recomanda la tulburarile functionale nervoase si cele ale sistemului cardiovascular, cu scopul de a face sa creasca metabolismul (de exemplu in obezitate) si a mari rezistenta organismului fata de diverse actiuni externe; baile calde - in diferite boli inflamatoare cronice; baile cu temperatura indiferenta - in hiperexcitabilitatea sistemului nervos si la unele boli cardiovasculare.

Diversitatea procedurilor hidrice (spalari, frictiuni, stropire, dusuri, vane etc.) permite alegerea pentru fiecare caz in parte, a unui procedeu care este cel mai indicat, care corespunde cu forta si reactivitatea bolnavului. Procedurile hidrice (reci si fierbinti) sunt contraindicate mai ales atunci cand ele provoaca spasme vasculare periferice, cresterea tensiunii arteriale si hiperemia vaselor cerebrale.

---

Tag-uri: hidroterapie, temperatura, tratament

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 13 April '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---