Manifestare alergică sistemică, ca şi ,iminenţa de şoc", constituie un „cortegiu" de simptome şi semne rapid instalate, cu desfăşurare dramatică, ce poate avea o evoluţie spontană de la rapid reversibilă până la moarte.

Diferenţa de intensitate depinde de numeroşi factori, dar brutalitatea fenomenelor instalate lasă un timp foarte scurt pentru recunoaşterea sindromului, tratamentul fiind o veritabilă urgenţă medicală.

De obicei, şocul anafilactic este urmarea unei agresiuni exercitată de injectarea sau administrarea perorală a unui medicament, inocularea veninului unor insecte (albine, viespi, bondari, ţânţari (rar), ingerării unui anumit aliment sau medicament, efectuării unei bjposensibi lizări specifice.

Fenomenele clinice se instalează imediat după contactul alergenic (de ordinul minutelor, uneori aproape instantaneu pentru medicamente, venin insecte) şi constau In fenomene generale ca ameţeli, stare de rău, greţuri, vărsături, diaree, incontinenţă sfincteriană, colici abdominale, erupţii cutanate foarte pruriginoase, sufocare cu respiraţie şuierătoare, stare asfixică, tahicardie, palpitaţii, scăderea tensiunii arteriale până la absenţa ei, puls imperceptibil etc., fenomene care apar fie grupate, fie în totalitatea lor.

Recunoaşterea de şoc anafilactic impune combaterea semnelor printr-un tratament de urgenţă. Numai astfel poate fi salvată viaţa bolnavului.

Idealul este transportul într-o unitate spitalicească şi luarea unor măsuri de urgenţă ca: instalarea în poziţie culcată declivă, înţeparea sau denudarea unei vene pentru o perfuzie, injectarea rapidă a hemisuccinatului de hidrocortizon, adrenalinei, antihistaminicelor, tratament care va fi administrat numai de personal calificat şi într-un dozaj corespunzător severităţii şocului.

Acasă se pot lua următoarele măsuri: fixarea limbii după instalarea în poziţie culcat cu capul în jos, limitarea difuziunii alergenului prin provocarea vărsăturii când a pătruns pe cale orală sau aplicarea unui garou care să limiteze difuzarea unui medicament injectat sau înţepăturii de insectă, respiraţie asistată, aspirarea secreţiilor, masaj cardiac extern cu frecvenţă de 1 —4 pe minut (20 de respiraţii şi 80 de bătăi cardiace); dacă este posibil, administrarea de oxigen şi transportul urgent la spital.

Dacă tratamentul curativ se practică de urgenţă, cel profilactic se aplică în timp, fiind obligatoriu pentru prevenirea reacţiilor viitoare. Va consta în evitarea contactelor sensibilizante, îndepărtarea cauzelor favorizante ale anafilaxiei, redresarea psihică a celui ce a suferit o stare de şoc.

Profilaxia şocului anafilactic constă şi în investigarea complexă a bolnavului cu scopul depistării unor eventuale cauze favorizante. Bolnavul va fi instruit în special în vederea evitării abuzurilor de medicamente sau administrării incidentale a unor medicamente cu risc sensibilizant, ca şi pentru însuşirea unui bagaj minim de cunoştinţe privind măsurile pe care poate să le ia singur la primele semne în cazul recidivei anafilaxiei:

Aceste măsuri constau în administrarea de hemisuccinat de hidrocortizon, antihistaminice perorale şi injectabile, eficiente numai în stadiul iniţial, calciterapie, adrenalină în doze strict corespunzătoare şi apel urgent la ajutor medical.

Un mijloc profilactic eficient este aplicarea tratamentelor injectabile numai în unităţi sanitare, ca şi evitarea medicamentelor posibil inductoare de şoc anafilactic pentru toţi cei ce au suferit vreodată un astfel de accident.

sursa imaginii - .freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: venin, greturi, diaree

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 23 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---