Primul care a folosit în beneficiul personal, rezultatele reformei militare a lui Marius, adică armata de profesionişti, puternică şi angajată mai degrabă în serviciul comandantului, decît în cel al republicii, a fost Lucius Cornelius Sulla. Născut în 138 î.e.n. aparţinea vechii aristocraţii romane (celebra gintă a Cornelilor), dar, chiar din tinereţe, îşi afişă dispreţul faţă de tradiţiile acesteia, manifestînd un dezinteres total faţă de cariera politică şi militară.

Tinereţea consumată prin lupanarele Romei (contemporanii mărturisesc că trăia din caştigul unei prostituate grecoaice, mai în varstă decat el) şi pasiunea pentr literatură şi artă, în specia l elenistică, îl transformă într-u fel de estet desfranat şi vicios. Ascendenţa sa ilustră îl face totuşi, să fie ales chestor (107 î.e.n.), calitate în care, trimis în Numidia, la armata comandată de Marius în războiul cu lugurtha, se remarcă nu atît pe cîmpul de luptă, ci în rol de negociator dibace şi totodată perfid. Reuşeşte astfel să obţină, în 105 î.e.n., alianţa regelui mauretan Bocchus, care i-l predă pe propriul său ginere lugurtha, refugiat la curtea sa în urma înfrîngerilor suferite în faţa armatei comandate de Marius.

Şi, cu toate că lugurtha a făcut parte din cortegiul triumfal al lui Marius la Roma, capturarea de către Sulla a regelui numid a fundamentat celebra rivalitate dintre cei doicomandanţi romani. Serioasele cunoştinţe militare practice, dovedite de Sulla mai tarziu, au fost deprinse în timpul „uceniciei" acestuia în statul major al lui Marius, în vremea campaniei numide şi, mai cu seamă, a campaniilor din Galia contra teutonilor şi cimbrilor. Şi alte laturi ale caracterului său se conturează în această perioadă, aşa încat, egoist, crud, cinic, lacom şi risipitor (efect, probabil, al sărăciei din tinereţea sa), rece, desfranat, dar din ce în ce mai strălucit ca militar, este explicabil de ce acei ce l-au cunoscut îndeaproape nu l-au iubit, iar cei ce-l ştiau numai de la distanţă - soldaţii - l-au venerat.

Înţelepciunea, pentru că asta nu-i lipsea, evaluand exact popularitatea superioară celei proprii cu care Marius reArenea la Roma după ce zdrobise triburile germanice în Galia, îl îndeamnă să se reîntoarcă la viaţa anterioară numirii sale în statul major al lui Marius, pe care nu o părăsi decat atunci cand creditul politic al acestuia se afla în declin. O şedere în Cilicia, ca propretor (92 î.e.n.), unde, prin reinstaurarea ca rege al Cappadociei a lui Ariobarzanes şi tratative cu Parţia (primul tratat romano-part), îşi face o avere considerabilă, precum şi căsătoria (a patra) cu Caecilia Metella, al cărei tată, aristocrat extrem de influent, era „princeps senatus", îi consolidează brusc poziţia socială şi-l propulsează pe primul plan al vieţii politice romane.

Războiul aliaţilor, din 90-88 î.e.n., la care Sulla a participat ca legat al consulului Lucius Iulius Caesar, îi oferă un prilej suplimentar pentru întărirea prestigiului său în creştere. în luptele contra samnililor, armata comandată de Sulla obţine la Stabies o victorie hotăratoare, care, scoţand din luptă pe cei mai activi, alături de marsi, dintre aliaţi, provoacă încheierea războiului.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 15 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---