Războiul aliaţilor, din 90-88 î.e.n., la care Sulla a participat ca legat al consulului Lucius Iulius Caesar, îi oferă un prilej suplimentar pentru întărirea prestigiului său în creştere. în luptele contra samnililor, armata comandată de Sulla obţine la Stabies o victorie hotăratoare, care, scoţand din luptă pe cei mai activi, alături de marsi, dintre aliaţi, provoacă încheierea războiului. Un prim efect al acestei reuşite fu alegerea sa, în 88 î.e.n., în funcţia de consul al republicii, încredinţîndu-i-se comanda în războiul asiatic, cu Mitridate al Vl-lea cel Mare, regele Pontului.

Acesta, profitand de dificultăţile de mobilizare create Romei de războiul aliaţilor alungă, în alianţă cu Armenia, pe regii Cappadociei şi Bithyniei, aliaţi ai Romei, îi înlocuieşte cu protejaţi ai săi şi zdrobeşte o oaste romană însărcinată de senat cu reprimarea pontienilor. Oraşele Asiei Mici, pe care Mitridate o ia în întregime, îl întampină pe acesta ca pe un eliberator, chiar insularii (cu excepţia Rhodosului) îi deschid porţile (Lesbosul îl predă pe comandantul oastei romane, Manius Aquillius), împarte în cinci satrapii teritoriul cucerit şi, pentru a reduce posibilitatea de construire a oricărei lovituri din spat e, Mitridate ordonă măcelărirea tuturor romanilor (inclusiv femele, copiii şi sclax italici), cu totul 80 000 de victime într-o singură zi.

Proclamand libertatea oraşelor greceşti pe care scuteşte de dări pe timp de cinci ani, Mitridate atrage în alianţa antiroman! Atena, Sparta, Eubeea, Beoţia, Ahaia. Ameninţată astfel chiar în Europa, Roma grăbeşte pornirea campaniei contra lui Mitridate, încredinţîndu-i comanda lui Sulla, care, în 88 î.e.n., părăseşte Roma îndreptandu-se spre Nola, unde cantona armata (cea mai mare parte). Doi tribuni ai plebei îl ajung, însă, la Nola, pentru a-i comunicf noi!e hotăriri adoptate la propunerea tribunului Publius Şilpiclus Rufus: reîntoarcerea în Roma a popularilor izgonii în 100 î.e.n. după înăbuşirea mişcării lui Salurninus şi Glsucia, repartizarea în toate cele 35 de triburi a aliaţilor italici deveniţi cetăţeni, excluderea din senat a celor cu datorii de peste 2 000 de dinari (ceea ce slăbea poziţia aristocraţiei), proclamarea lui Marius ca proconsul însărcinatCu comanda armatei din Orient.

Este momentul în care Sulla ioloseşte în beneficiul său armata de profesionişti - creaţie a lui Marius -, pe rare, pretextind că luptă „împotriva tiraniei'', o întoarce asupra Romei. Trimişii Romei sunt ucişi, Mirius şi partizanii săi declaraţi duşmani ai poporului (hostes publici) se refugiază în llispania şi, după cucerirea, dealtfel uşcară, a Romei, Rufus este ucis şi expus pe rostre, legile sale abrogate şi este introdusă „legislaţia lui Sulla”: preeminenţa votulu în comiţiile pe centurii, faţă de cel din comiţiile pe triburi, deci o întoarcere la legislaţia postregală şi un recul al democraţiei, senatul recăpătind dreptul de a discuta,înainte de supunerea spre aprobare în comiţii, orice propunerţ a tribunilor poporului.

După ce obţine jurămantul de a apăra această ordine, din partea consulilor aleşi pentru anul 87 î.ţ.n.: Cnaeus Oetavius (partizan al optimaţilor) şi Lucius Cornelius Cinna (partizan al popularilor), Sulla pleacă spre frontul din Orient, în lipsa sa la Roma se declanşează războiul civil. După moartea lui Marius (13 ianuarie 86 î.e.n.), marianiştii n-au avut o conducere unică şi fermă. Oricum, popularii îl declară pe Sulla „duşman al poporului" (hostis publicus), comanda în Orient fiind încredinţată consulului ales în locul lui Marius, Lucius Valerius Flaccus. Dar şi Lucius Cornelius Cinna, celălalt consul, se pregăteşte să îmbarce o armată pentru a reduce la tăcere pe Sulla, însă, în timp ce se afla la Aiicona, este ucis de soldaţi (84 î.e.n.).

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 15 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---