În dimineaţa zilei de 16 iulie 1676 i se citeşte inculpatei hotărîrea prin care este declarată vinovată de a-şi fi omorit, tatăl şi pe cei doi fraţi şi de a fi încercat sa-şi omoare o soră. Marchiza eate condamnată : „sa-şi recunoască greşeala în faţa porţii principale bisericii din Paris, unde va fi adusă intr-o căruţă, desculţă, cu funia în jurul gatului, ţinand în maini o torţă in greutate de 1 kg şi acolo, în genunchi, să recunoască că din răutate şi răzbunare, pentru a le moşteni averea, şi-a otrăvit tatăl, pe cei doi fraţi şi a atentat la viaţa defunctei sale surori, lucru de cure se căieşte şi pentru care care Iertarea lui d umnezeu, regelui şi justiţiei ; după aceasta să fie dusă în aceeaşi căruţă în Place de Greve, pentru a i se tăia capul pe un eşafod care va fi instalat in acest scop in piaţa amintită : corpul său să fie ars, iar cenuşa aruncată in vant, aceasta după ce, in prealabil, i se va aplica chestiunea ordinară şi extraordinară (tortura), pentru a li aflata şi de complici'".

Marchiza declară că ceea ce a rănit-o mai mult şi într-o asemenea măsură incit nu a mai pulul urmări lectura sentinţei şi cerand să fie repetata a fost acea parte din hotărare care cuprindea condiţiile umilitoare in care urma să fie dusă la locul de execuţie.

Înainte de a i se aplica prima tortura, ea tace o mărturisire completă a crimelor sale. aratand ca otrăvurile de care s-a folosit erau arsenul, vitriolul şi veninul de broască raioasă şi că, în afară de Sainte-Croix. nu a avut nici un alt complice.
Dar înainte de a face mărturisirea, marchiza ţine să declare că nu teama de tortură sau dorinţa de a o evita o determină să se poarte astfel, ci convingerea pe care i-au sădit-o discuţiile cu abatele Pirot.

Cea de-a doua tortură la care a fost supusa era cea mai groaznică din cîte aplica Parlamentul din Paris. Era tortura apei care, introdusă cu forţa, brusc şi in cantităţi mari în stomac, provoca dureri insuportabile.

Singelc rece, precum şi imensul ei orgoliu n-au părăsit-o nici în faţa morţii. I-a uluit într-o asemenea măsură pe cei care au asistat la execuţie, încît unii dintre ei au socotit-o victimă şi au pretins chiar că au văzut o aureolă în jurul capului retezat.
„Nu i-a scăpat nici un cuvînt de reproş împotriva nimănui şi nici un geamăt, scrie abatele Pirot, şi n-a manifestat nici o temere josnică... şi nici un moment, nici priveliştea pieţei, nici apropierea de eşafod, nici vederea înspăimântătoarelor instrumente folosite pentru moartea ei, nu i-a provocat nici măcar umbra unei spaime. însuşi călău! a fost impresionat de tăria acestei stranii condamnate".
Tortura terminată, Guillaume, călăul Parisului, a retezat dintr-o singură lovitură de secure capul marchizei de Brinvilliers. Acesta a fost sfîrşitul celei care, după părerea doamnei de Sevigne, Medeea însăşi ar fi părut o nevinovată !

Corpul a fost apoi ars pe rug şi cenuşa răspandită în cele patru vanturi, însă mulţi oameni s-au străduit să adune oasele calcinate...
Copiii marchizului de Brinvilliers ÅŸi-au luat apoi numele de d'Offemont.

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 21 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---