Desi era casatorita cu Antoine Gobelin de Brinvilliers, baron de Nourar, băiatul preşedintelui Camerei de conturi, un om bogat, descendent direct din Gobelin, fondatorul celebrei manufacturi, marchiza de Brinvilliers avea o sumedenie de amanti. cel mai important amant al sau a fost Godin, zis Sainte-Croix, căpitan de cavalerie în regimentul din Tracy, originar din Montaubant. Sainte-Croix era un strălucit şi galant cavaler şi marchizii, cu talia ei fină şi ochii albaştri. Adanc nemulţumit era însă Antoine Dreux d'Aubray, tatăl marchizei, care, dorind să pună capăt acestei situaţii, recurge Ia drepturile pe care i ie confereau vechile datini, în calitate de şef al familiei. Ei adresează suveranului o cerere rugandu-l să emită un ordin de încarcerare a cavalerului Sai nte-Croix. A fost arestat, pe cand se afla chiar în trăsura marchizei şi este întemniţat la Bastilia în ziua de 19 martie 1663.

Unii autori au arătat că în timpul acestei detenţiuni Sainte-Croix a cunoscut un alt întemniţat, Exili sau Eggidt, nobil italian care se afla în serviciul reginei Cristina a Suediei şi care era un mare specialist în prepararea diferitelor otrăvuri. Această afirmaţie, care se întameşte în documentele vremii, este menţionată şi în pledoaria pe car? Nivelle a pronunţat-o în Parlament în apărarea marchizei de Brinvilliers. Prietenia legată între italian şi Sainte-Croix, în timpul şederii lor în temniţă, continuă şi după eliberare. Alexandre Dumas îl descrie astfel pe Exili : „Exili nu era un otrăvitor vulgar, dimpotrivă era un mare; artist al otrăvurilor, format la şcoala Medicilor şi a lut Borgia. Pentru el crima devenise o artă pe care o supusese unor reguli fixe, pozitive ; ajunsese la un punct la cari nu mai era călăuzit de interes, ci de dorinţa irezistibilă de experimentare (!). „Alchimist al neantului, Exili, lăsand altora grija de a descoperi secretul vieţii, el îl găsise pe cel al morţii". Făcandu-se verificări, s-a constatat că este adevărat, pe baza examinării documentelor, că a fost închis la Bastilia în aceeaşi perioadă cu Sainte-Croix. Exili a fost încarcerat între 2 februarie şi 1 iulie 1663 ; Sainte-Croix a petrecut aici perioada cuprinsă între 19 martie şi 2 mai a aceluiaşi an.

După alţi autori, Sainte-Croix, la data încarcerării sale la Bastilia, nu mai avea nimic de învăţat de la Exili, deoarece cunoştinţele sale în materie de otrăvuri depăşeaţi cu mult pe cele ale italianului. Iniţiatorul lui în acest domeniu ar fi fost Cristophe Glaser, un chirnis elveţian stabilit la Paris în foburgul Saint-Germain, devenit „spiţer al regelui şi al fratelui regelui"', descoperitorul sulfatului de potasiu şi autor al unui tratat de chimie publicat în anul 1665, care, la timpul său, a cunoscut un succes remarcabil. Glaser a efectuat timp de opt ani experienţe de chimie şi a ţinut prelegeri la Jardin des Plantes.

De altfel, marchiza şi Sainte-Croix întrebuinţau în corespondenţa dintre ei, care a fost descoperită ulterior, denumirea de „reţeta Glaser" cand se refereau la otrăvurile pe care le foloseau. In ceea ce-l priveşte pe Exili, acesta Şi-a pierdut curand urma rămanand în relaţii cu regina Cristina iar, în anul 1681, s-a căsătorit cu contesa Ludovica Fantaguzzi, verişoara ducelui Francois de Modena.

Îndată ce Sainte-Croix a părăsit închisoarea, el şi-a reînnoit relaţiile cu marchiza de Brinvilliers. Pasiunea acesteia din urmă a fost exaltată de faptul că amantul ei a fost întemniţat. Rănită în orgoliu, ea a început să nutrească împotriva tatălui ei o ură de o rară violenţă. Risipa, jocurile de noroc, orgiile în compania amantului său, pe care îl întreţinea după moda timpului, i-au tocat cu vremea averea. „Mă învinuiesc, avea să spună ea în confesiunea sa, de a-i fi oferit mult prea mult din averea mea acestui om care m-a ruinat". Dorinţa de a intra în posesia moştenirii părinţilor săi, nevoia crescandă, de la o zi la alta mai imperioasă, la care se adăuga dorinţa de răzbunare la afrontul care i se făcuse, au făcut-o să înceapă planuirea unei crime odioase. Ea începu să se gandească cat mai insistent că „reţeta Glaser" i-ar putea rezolva problemele băneşti, grăbind intrarea sa în posesia averii părinteşti si satisfăcandu-şi totodată nevoia de răzbunare.

Putea fi văzută, tot mai frecvent, într-o trăsură cu ferdelele lăsate care se oprea la răscrucea din piaţa Sainte-Germain şi din care coborau, furisandu-se, un tanăr ofiţer si o femeie elegantă. O luau apoi pe jos, pe langă ziduri, pana în strada Petit-Lion, unde locuia farmacistul-chimist Glaser. Ei se închideau într-o încăpere secretă, unde rămaneau ceasuri întregi. La plecare, plini de precauţiune, urmau aceeaşi cale.
După mai multe vizite făcute împreună cu Sainte-Croix la celebrul chimist - vizite a căror frecvenţă intrigeseră pe vecini, care bănuiau că se încerca operaţii privind falsificarea de monedă -, marchiza se hotăra să incerce eficacitatea „reţetei" asupra bolnavilor din spitale, precum şi asupra propriilor săi servitori.

„Cine ar fi crezut, scria locotenentul de poliţie Nicolas de La Reynie, că o femeie, crescută într-o familie onorabilă, avand o constituţie firavă, în aparenţă blandă, şi-a făcut o desfătare din a colinda spitalele spre a otrăvi pe bolnavi şi a observa apoi efectele otrăvii administrate. Henri Robert scrie la randul său : „Se putea vedea un lucru de neînchipuit, a cărei cruzime revoltătoare uimeşte şi descumpăneşte : tanăra şi fermecătoarea marchiză devine de bună voie infirmieră, vizitează spitalele, se aşază la căpătaiul bolnavilor, le aduce vin şi bunătăţi, făcand toate acestea numai pentru a experimenta asupra lor reţeta lui Glaser, pentru a-i încerca puterea şi pentru a se asigura astfel că medicii erau neputincioşi să-i recunoască natura, să-i combată efectele, sau să-i descopere urmele".

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 21 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---