Nu i-a fost dat lui Artabanos să-l manuiască după voia sa pe fiu după ce-i ucisese tatăl. Deoarece Artaxerxes I, în fruntea destinelor Imperiului persan între 465-425 î.e.n., s-a dovedit unul dintre cei mai energici Ahemenizi .

Supranumit Makrosheir, ceea ce echivalează cu „mană lungă", deoarece chiar avea unul dintre braţe, dreptul, mai lung decat celălalt, Artaxerxes I lichidează de la bun început pericolele potenţiale pentru siguranţa domniei sale: face să fie executat Artabanos, reprimă cu cruzime răscoala satrapului Bactriei, fratele său, pe care-l ucise apoi, cum va proceda dealtfel şi cu ceilalţi fraţi ai săi; în Egiptul răsculat sub conducerea lui Inaros întreprinse o lungă campanie de disciplinare (463 - 454 î.e.n.), care tăie, cel puţin pentr u moment, satrapilor pofta de a se manifesta dizident.

Energia cu care Artaxerxes I combătu răscoala Egiptului şi, apoi, împiedică manevrele grecilor în Cipru, menţinand insula în imperiu, stopa mai vechile tendinţe centrifuge ale satrapiilor, aducand o relativă stabilitate internă. La exterior, însă, singura chestiune gravă a imperiului său fu rezolvată în defavoarea acestuia: prin mimarea păcii cu grecii în 449 î.e.n. („Pacea lui Callias"), in urma unui război lipsit de şansă (450 î.e.n.), Marea Egee devine un „lac" al grecilor, armatele persane nu au voie să depăşească raul Halys, oraşele ioniene, de pe coasta Asiei Mici, cu toate că formal răman sub suzeranitate persană, isi redobandesc practic, libertatea fie acţiune. Pentru a-şi relura supunerea unor teritorii mărginaşe din imperiu, Artaxerxes I manifestă o oarecare toleranţă faţă de populaţiile respective, cum s-a întamplat, spre exemplu, cu evreii, pe care ii autoriză sa se reîntoarcă In Ierusalim. (Este vorba de al doilea grup masiv de evrei ce se repatriau, aşa-numita reîntoarcere a lui Ezdra) Izbucnirea, cu virulenţă rară, a lungului război peloponesiac, in 130 î.e.n., oferea perşilor şansa să revizuiască prevederile păcii lui Callias.

„Aurul regelui", cum a fost tratat de greci amestecul persan în treburile lor, obţinu oarecare succese, mai ales în vremea domniei urmaşilor lui Artaxerxes I. V i lei, Darius al II-lea Nothos (424-404 î.e.n.), Artaxerxes al II-lea Mnemon (404 -359 î.e.n.), susţinand rand pe rand ba pe atenieni, ba pe spartani, obţinură unele succese, între rare cel mai important este consemnat în 386 î.e.n., cunoscut sul) numele de „pacea lui Antalcidas" sau „pacea regelui", prin care oraşfle ioniene intră definitiv în stăpanirea suveranului persan. Acesta devine şi arbitru al afacerilor Eladei, clauză, însă, provizorie, care, de fond, nu a fost viabilă nici chiar în 386 î.e.n. Marile probleme ale Imperiului persan rămaneau cele interne, care ameninţau şi chiar au distrus slabilitatea statului, reducandu-i întinderea. Astfel, în 805 î.e.n., după dese răscoale, Egiptul reuşeşte să-şi recapete Independenţă şi de-abia peste mai bine de şase decenii, în 341 î.e.n., în vremea lui Artaxerxes al III-lea Ochos (359-338 i.e.n.), Persia îi supune din nou pe egipteni.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 29 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---