Dar cele mai importante realizări din vremea lui Darius I, supranumit „cel Mare" datorită mai ales stabilităţii imperiului, pe care el a construit-o, sunt consemnate în planul organizatoric-administrativ. Astfel, în 518 î.e.n., reorganizarea administrativă împarte imperiul în 20 de satrapii (după Herodot), sau în 23 şi, probabil mai tarziu, în 30 de satrapii, după cum comunică chiar listele ahemenide de la Persepolis. în această noua organizare, satrapii datorau regelui deplină ascultare, înlocuind mai vechiul sistem cvasifederativ al lui Cyrus. (Pe la 510 î.e.n., Imperiul persan cuprindea Iranul, Siria, Mcsopotamia, Egiptul, Asia Mică, Punjabul şi capul de pod macedonean.)

Capitala imperială a fost fixată la Pharsa, cunoscută mai ales sub numele de Persepolis. Totuşi, vechiul Pasargad şi-a păstrat importanţa, de sediu al familiei Ahemenizilor, rămanand pe mai departe locul de încoronare şi necropola imperială. Dusă în sensul edificării unităţii imperiului, opera de organizare a lui Darius I s-a desfăşurat în toate sectoarele vieţii sociale. O principală realizare, în acest sens, o constituie ramificată reţea de drumuri ce străbătea toate ţinuturile imperiale; bazată pe o mare cale axială, drumul fegal dintre Susa şi Sarda, reţeaua de drumuri colecta mărfurile persane, asiatice şi egeene întreţinand cel mai intens trafic comercial al antichităţii.

Se pare că graţie acestor drumuri curierii poştali puteau parcurge circa 300 kilometri pe zi, viteză formidabilă pentru acea vreme. Un rol unificator au avut, de asemenea, şi impunerea, ca limbă oficială, a arameiei, precum şi generalizarea, în întregul Imperiu persan, a invenţiei lydienilor - moneda (în vremea lui Darius I - dareicul, o monedă de aur de 8,4 grame). Luand ca model etaloanele babiloniene, Darius I unifică sistemele de măsuri şi de greutăţi. în ceea ce priveşte teritoriile cucerite, perşii continuară atitudinea lui Cyrus al II-lea, căreia îi conferiră o mai mare stabilitate prin formula „regele regilor".

Astfel, monarhul persan, sprijinit pe religia zoroastriană, îşi croi o obarşie divină (coborator din zeul suprem persan, Ahura Mazda); respectă, însă, din considerente lesne de înţeles, zeii popoarelor supuse, al căror moştenitor afirma că este. Construi, chiar, un templu închinat zeului egiptean Amon, permise evreilor să-şi reconstruiască templul din Ierusalim, ocroti templele celorlalţi zei din întinsul imperiului.

Formula „rege al regilor" este însă o temperare a absolutismului, necesară faţă de diversitatea popoarelor din imperiu, conduse, aparent, de vechii lor dregători (în Cilicia, în Cipru, în Byblos şi în Sidon s-au menţinut, (diiar, regii locali, supuşi, însă, lui Darius I). Imperialii percepeau tributul şi nu s-au amestecat în afacerile locale, cu excepţia cazurilor de apel la justiţia supremă. Chiar acolo unde se înfiinţaseră satrapii (toate provinciile, minus cele arătate mai sus, erau conduse de satrapi persani), guvernatorul era asistat, este adevărat că forma), de consilii din care făceau parte, alături de majoritatea persană, nobili locali. Cel puţin aparent, Imperiul persan, comparativ cu cetăţile state greceşti (xenofobe, tiranice cu acea mare parte a populaţiei ce nu intra în randul cetăţenilor), era liberal. Datorita acestei aparenţe liberale, absolutismul a fost deosebit de viguros.

In întreaga administraţie, în armata (unităţile de bază), în domeniile hotăratoare ale puterii, perşii erau predominanţi. Satrapii (guvernatori civili si militari ai provinciilor), comandanţii militari, ba chiar toti cei ce formau garda imperială („nemuritorii", în număr de zece mii), controlorii regali (sau secretari, numiţi „ochii şi urechile regelui", care-i verificau pe satrapi), desigur toţii preoţii lui Ahura Mazda, în general toţi dregătorii civili militari şi religioşi, mari şi mijlocii, erau perşi.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 05 April '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---