printre cele subtile, este posibil ca să fi fost cunoscut în acea epocă acidul prusie sau cianhidric, mai ales de "către italieni, denumit „otrava florilor de piersic". Era cunoscută şi de preoţii egipteni cu care suprimau pe cei care le aflau secretele.

Jeanne d’Albret, regină de Navarra, soţia lui Antoine de Bourbon şi mama lui Henric al IV-lea, se presupune că a murit în anul 1572 fiind otrăvită cu acid prusic.
Principala sare a acidului cianhidric este cianura de potasiu. Otrăvirile criminale sunt rare ; aşa, de exemplu, în Franţa, după o statistică a lui Vibert, din 14 cazuri de otrăviri cu cianură de potasiu, două erau criminale. Taylor ciiează o crimă săvarşită în Anglia, în an ul 1881, cu apă de laurocerasi în cantitate de 60 grame şi acelaşi autor arată că otrăviri şi tentative de otrăvire s-au comis prin trimiterea unor sticle în care se introdusese acid prusie.

Bull a publicat un caz de intoxicaţie criminală cu esenţă de migdale amare, în doză de 17 picături. Erben citează, fără să arate provenienţa, un caz în care esenţa de migdale amare a fost turnată în gura victimei, în timpul somnului. Gustul atat de pronunţat, al cianurii de potasiu, poate pune în gardă victima, însă criminalii disimulează acest gust încorporand otrava în vin, şi mai cu seamă în lichioruri, care au un rrairos natural de migdale amare. Josch a publicat în 1904 tentativa de otrăvire care s-a încercat asupra unui preot, căruia i s-a turnat cianură de potasiu în vin.

Cazul cel mai celebru este al lui Troppmann, otrăvitorul familiei Klinck, citat de Tardieu. Criminalul şi-a preparat singur otrava, distiland un amestec compus din trei părţi ferocianură de potasiu, două părţi de acid sulfuric şi două părţi apă.
Un caz interesant de tentativă criminală este cazul Rasputin, căruia i s-a administrat cianură de potasiu în prăjituri ; nereuşita acestei tentative s-ar fi datorat, după unii autori, faptului că cianura de potasiu era veche şi, stand mult timp în contact cu aerul, s-a alterat ; după alţi autori nereuşita s-a datorat însuşi faptului că s-a administrat în prăjituri, glucoza constituind unul dintre antidoturile acidului cianhidric (Bougault şi Perrier).La noi în ţară se cunoaşte un singur caz de otrăvire cu cianură de potasiu.

Căpeteniile naziste purtau, montate în inele sau dinţi, .» doză mortală de cianură de potasiu ; aşa s-au sinucis Hitler, Goering şi Goebbels. în timpul celui de-al doilea război mondial, în lagărele hitleriste de exterminare, a fost folosit în camerele de gazare un produs al concernului I G. Farben' Industrie, pe bază de acid cianhidric : ciano-formiatul de metil, „Ciclon B".

---

Tag-uri: crima, otrava, omor, investigatie

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 21 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---