1. inca de la inceput, povestind despre cei doi frati care imparateau in tari asezate la doua capete ale pamântului, autorul mentioneaza ca, in acel timp, "drumurile pe ape si pe uscat erau putin cunoscute si foarte incurcate", iar lumea era bântuita de razboaie; in termenii mitului, aceasta lume fiind comparabila cu un , Haos convulsiv, rezulta ca drumul reprezinta o emblema a Haosului. in mod necesar, cel harazit sa-l invinga va instaura, in final, ordinea si unitatea lumii. La sfârsitul povestii, când Harap-Alb strabate drumul de intoarcere, impreuna cu fata imparatului Ros, "luna-n ceriu au asfintit", instaurând victoria luminii.

2. Cea de a doua semnificatie a metaforei drumului poate fi desprinsa din cuvintele autorului: "Dar ia sa nu ne departam cu vorba si sa incep a depana firul povestii" (s.n.).

Cuvintele subliniate amintesc de mitul autohton al ursitoarelor (care, ii menesc destinul fiecarui nou-nascut). Cele trei zâne ale soartei au atributii bine stabilite (una toarce, alta deapana si a treia taie firul-vietii) si pot fi bune sau rele. in termenii mitului, autorul ii "deapana" destinul lui Harap-Alb, drumul pe care acest personaj il parcurge fiind o incursiune in fabulos. Mitul ursitoarelor mâi are legatura si cu Ulysse1, a carui sotie (Penelopa) isi amâna petitorii tesând o nesfârsita pânza2, in asteptarea celui drag.

Ca si eroul lui Homer, mezinul craiului are si el o "ursitoare" care ii "tese" destinul. Astfel, dupa ce Craiul primeste scrisoarea de la fratele sau (imparatul Verde) si dupa ce-i supune la proba curajului pe feciorii mai mari, fiul cel mic se intâlneste, in gradina, cu Sfânta Duminica, aceasta prevestindu-i un viitor stralucit. Ea este o "ursitoare" si pânza alba (valul) in care este invaluita atunci când se ridica in vazduh, confirma aceasta ipoteza; de altfel, ea il va ajuta pe Harap-Alb in toate marile lui incercari, adica va pune in practica ceea ce i-a menit.

3. Sfatuit de Sfânta Duminica, fiul de crai isi va alege calul, caruia ii va reda adevarata infatisare prin proba focului. Devenind Pegas, calul il urca pe tânarul sau stapân in inaltul cerului, pâna când acesta atinge "soarele cu picioarele, luna cu mâna", devenind Om Universal (cf. V. Lovinescu).
"Botezat" astfel intru luna si soare, mezinul Craiului va sta sub semnui puterilor cosmice, aceasta fiind cea de a treia semnificatie a metaforei drumului. Mai mult decât atât, inaintea fiecarei probe, calul isi va intoarce prietenul in Univers, pentru a revigora aceste puteri.

4. Plecând spre imparatul Verde, fiul craiului trece printr-o padure in care cararile i se ineurca. Acest drum este un labirint, având semnificatia unui spatiu-capcana in care domnea Spânul. Nici nu este de mirare ca la capatul labirintului se gaseste acea fântâna ciudata (care nu era altceva decât o poarta a Infernului).
5. Cea mai importanta semnificatie a metaforei drumului o constituie aceea de drum al destinului, a carui principala menire este initiatica.

Drumul intru initiere al lui Harap Alb este predestinat purificarii si cosmicizarii lumii, el fiind un erou civilizator; de altminteri, cea care il va ajuta sa depaseasca probele la care este supus, va fi Sfânta Duminica (factor sacru). La capatul acestui drum al destinului, eroul se va intoarce la Verde imparat, adica in spatiul care ii fusese destinat, infaptuind astfel, la modul simbolic, cercul (ca emblema a ordinii).
Dintre probele initiatice la care este supus personajul, ne vom opri la doua:
a) Aducerea salatilor din Gradina Ursului: Trimis de Spân sa aduca salatile din Gradina Ursului, Harap Alb pleaca, impreuna cu calul nazdravan, spre a implini porunca. Si acum, calul va zbura "lin ca vântul" (si nu "repede ca gândul", intrucât eroul nu devenise inca stapânul timpului).
Ei ajung, mai intâi, in Insula Verde, spatiu al vietii, unde Sfânta Duminica isi avea salasul; aici pregateste Harap Alb (ajutat de batrâna) planul infrângerii ursului (care, in unele mitologii, simbolizeaza clasa razboinicilor). Si cum, pentru a-l invinge, este necesara adormirea constiintei de razboinic, Sfânta toarna in fântâna o fiertura din lapte, miere si "somnoroasa"; in acest mod, fluidul vital (apa) este transformat in apa Lete a uitarii.

Dupa ce ursul care sosise "cu o falca in ceriu si cu una in pamânt" adoarme, Harap Alb se invesmânteaza cu pielea de urs (daruita de tatal sau la trecerea podului); gestul-simplu in aparenta-il investeste pe erou cu atributele Luptatorului.
Gradina Ursului fiind situata la o intretaiere de drumuri, aceasta ar putea simboliza o "rascruce" pe drumul initierii lui Harap Alb.
Intrând, peste gard, in gradina, tânarul culege "o sarcina mare, mare, cât pe ce sa n-o poata ridica in spinare"; surprins insa de urs, ii arunca blana (aceasta insemnând ca ursul va recunoaste in Harap Alb pe razboinicul apartinând castei sale - cf. V. Lovinescu).

Dupa ce scapa astfel "cu obraz curat", eroul se intoarce la unchiul sau, cu salatile.
Prima dintre cele doua probe initiatice este necesara pentru ca Harap Alb sa fie investit cu atributele Razboinicului.
b) Cea de-a doua proba initiatica este aducerea nestematelor cu care era impodobit cerbul nazdravan.

Chiar inainte de plecare, fiul craiului afla ca acel cerb era "solomonit" si ca ii ucidea pe cei pe care ii privea; se mai vorbea prin lume ca acel cerb "este tot batut cu pietre scumpe" si ca "are una infrunte, de straluceste ca un soare".
Aceasta piatra aminteste de perla frontala din simbolismul hindus, care le confera purtatorilor privilegiul eternitatii; de altfel, forta ei datatoare de viata se vadeste pe drumul de intoarcere al eroului, când multimile se pun in miscare, atrase de lumina ei.
Ucigând cerbul. Harap Alb ii va lua eternitatea, atribut cu care va fi.investit spre a-l darui oamenilor. Ca in mitul Crengii de aur (despre care scria Frazer), prin uciderea conducatorului simbolic, cel care l-a rapus ii preia esenta si locul, fiind infratiti prin sânge.

De altfel, mergând spre tara cerbului, calul nu mai zboara doar pe deasupra pamântului (ca la primul drum necesar unei investituri doar de razboinic) ci se ridica "in inaltul cerului", realizând un zbor cosmic (adica intr-un spatiu vesnic).
Ajutat, si acum, de Sfânta Duminica, Harap Alb ii ia capul cerbului, ascunzându-se intr-o groapa, spre a nu fi vazut de privirea care ucide. Desi scena trimite la mitologie (uciderea Meduzei de catre Perseu), semnificatiile ei ar putea fi mai profunde: ucigând cerbul. Harap Alb omoara o ipostaza a Raului etern, instaurând pacea in lume.

6. La intoarcere, fiul de crai (care aducea pielea si capul cerbului, cu piatra cea mare ce stralucea ca soarele) este condus de multimi nenumarate de oameni; acum, drumul ii confera lui Harap Alb dimensiunea de erou civilizator, prometeic.
7. Ultima parte a calatoriei initiatice a eroului, o constituie drumul spre tara lui Ros imparat. Acum, Harap Alb se intovaraseste cu cinci aparitii bizare reprezentând tot atâtea intrupari ale fortei cosmice: gerul (Gerila), foamea (Flamânzila), setea (Setila); Ochila este Ciclopul din epopeea homerica, iar Pasari-Lati-Lungila este un Sagetator coborât pe pamânt.

Impreuna vor, izbuti sa treaca prin incercarile focului (scena din casa de arama), apei ("'cercati marea cu degetul"'-gândea imparatul inaintea ospatului fabulos la care ii invita) si recunoasterii fetei imparatului Ros. in final, ucis.de Spân, Harap Alb este inviat cu apa moarta si apa vie, adica renaste in alt mod de existenta. Nunta - mijloc de realizare a unitatii.

Acum drumul are semnificatia revelarii adevarului. Harap Alb revenind la adevarata sa esenta.

---

Tag-uri: povestea lui harap-alb, drum, metafora

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 13 January '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---