Pentru a ilustra atmosfera sumbră, specific bacoviană, este relevantă şi poezia Plumb, care deschide volumul cu acelaşi titlu, apărut în 1916.

Incă de la început, în această creaţie literară se disting două planuri: unul al realităţii exterioare: "cimitirul", "cavoul" (simboluri ale unei lumi ostile în care este încarcerat poetul) şi celălalt - al realităţii interioare reprezentate . de iubire.

Poetul creează o atmosferă tulburătoare prin evocarea unui adevăr iminent, care este însăşi moartea, cu ajutorul unor cuvinte din acelaşi câmp semantic: "cavou", "sicrie", "coroane" care scârţâie. Ideea este reiterată şi prin utilizarea obsedantă a substantivului "plumb", cuvântul -cheie al poeziei (se repetă în fiecare strofă de trei ori în rima versurilor 1 şi 4 şi la cezura versului 2). Dacă o caracteristică fundamentală a liricii lui George Bacovia este descompunerea materiei, în poezia Plumb impresia creată este de împietrire, sugerată, de altfel, încă din titlu; chiar şi poetul se pietrifică; amorul este "de plumb", indicând o stare de apăsare sufletească, un univers închis.

Versul "Dormea întors amorul meu de plumb" declanşează o puternică emoţie. Adjectivul "întors", provenit dintr-un participiu realizează misterul poeziei, el semnificând "întoarcerea spre apus", cum ar spune Blaga, ceea ce echivalează cu moartea. Poetul încearcă fără succes să se salveze dintr-o lume al cărei prizonier este strigându-şi amorul: "Dormea întors amorul meu de plumb/ Pe flori de plumb şi-am început să-l strig", dar "atârnau aripile de plumb. "Aripele de plumb" presupun "zborul în jos", căderea din care poetul nu se mai poate ridica.

La nivel structural remarcăm faptul că cele două catrene au o alcătuire aproape identică, de exemplu versurile 1 cu 5, 3 cu 7, 4 cu 8. Tonul elegiac, ce persistă în poezie, este sugerat de iambul predominant, dar şi de peon şi amfi-brah. Versurile se caracterizează printr-o' muzicalitate conferită de întrebuinţarea unor vocale, a unor verbe la imperfect ("dormeau", "stăm", "era"), de tonurile închise ("vânt", "veşmânt") şi de cele stridente ("scârţâiau", "frig"): "Dormeau adânc sicriele de plumb,/ Şi flori de plumb, şi funerar veşmânt - /Stăm singur în cavou... şi era vânt.../ Şi scârţâiau coroanele de plumb/.../ Stăm singur lângă mort şi era frig...".

---

Tag-uri: plumb, george bacovia, opera literara

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 21 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---