Medicamentele sunt substanţe care pot preveni, ameliora sau vindeca diferite afecţiuni. In prezent sunt considerate tot medicamente şi substanţele folosite în diferite probe funcţionale, în scop diagnostic.

Medicamentele pot fi naturale sau produse de sinteză.

Utilizarea unor remedii în scopul alinării suferinţelor fizice ale oamenilor datează de foarte multă vreme. Remediile, la început empirice, s-au selectat treptat pe baza observării şi acumulării rezultatelor. Numărul substanţelor folosite ca medicamente a crescut treptat, produselor de origine naturală adăugându-li-se cele obţinute prin semisinteză.

Paralel cu dezvoltarea explozivă a chimiei de sinteză a crescut şi numărul şi varietatea m edicamentelor sintetice, care devin precumpănitoare şi au o potenţa farmacodinamică (un spectru de activitate) din ce în ce mai mare. Astfel, dacă în perioada 1930 — 1940 numărul medicamentelor cunoscute era de circa 30 000, în anul 1966 numărul acestora crescuse la circa 200 000 şi este cu mult mai mare în zilele noastre.

Pentru a înţelege ritmul creşterii numărului de medicamente este suficient să amintim numai evoluţia numărului de antibiotice, substanţe extrem de larg utilizate în prezent. Astfel, în 1945 numărul de antibiotice cunoscute era de circa 30, dar 20 de ani mai târziu numărul acestora depăşea 1800.

Din preparatele aflate astăzi pe piaţa mondială de medicamente, 70% nu erau cunoscute în urmă cu 15 —20 de ani.

Creşterea numărului de medicamente şi apariţia unor clase noi de substanţe, au lărgit arsenalul terapeutic, permiţând tratarea unor afecţiuni netratabile pe vremuri. Creşterea numărului şi diversificarea claselor de medicamente a adus desigur multe foloase oamenilor, dar a avut şi continuă să aibă dezavantaje: creşterea numărului de efecte secundare nefavorabile, aparţinând unui număr mare de interacţiuni medicamentoase greu de cunoscut şi de preîntâmpinat.

Paralel cu ridicarea nivelului cultural şi creşterea bunăstării întregii populaţii, creşte şi nivelul cunoştinţelor sanitare ale acesteia. în bagajul cunoştinţelor sanitare ale omului modern o pondere deloc neglijabilă trebuie să revină celor legate de medicamente.

Aceasta, pentru că medicamentul a devenit un atribut al omului modern care-1 consumă cu, sau mai ales fără recomandarea medicală, în număr din ce în ce mai mare şi într-o scară mereu mai largă de varietăţi.

In raportul cu modul de preparare şi prezentare, medicamentele (sau formele farmaceutice) pot fi solide, semisolide şi lichide, dar şi sub formă de gaze sau aerosoli, utilizarea acestora din urmă fiind mai rară şi necesitând un cadru special.

Medicamentele solide la rândul lor pot fi: pulberi, comprimate, drajeuri, capsule, pilule, supozitoare.

Pulberile sunt forme medicamentoase în care substanţa sau substanţele medicamentoase sunt fin divizate.

Comprimatele sau tabletele sunt forme medicamentoase obţinute industrial prin comprimarea pulberilor, sub formă de mici discuri sau cilindri plaţi. Au avantajul unui volum mai mic, ceea ce permite o administrare mai uşoară. Totodată, pe suprafaţa comprimatelor pot fi imprimate anumite semne, litere, cuvinte, care permit recunoaşterea uşoară a medicamentului atât de cadrele medicale, cât şi de bolnav. Aşa, de exemplu, pe comprimatele de antinevralgic este gravată litera „A", pe cele de meprobamat litera ,;C" (de la carbaxin); pe cele de aspirină o linie transversală şi un punct; pe comprimatele de piramidon este gravat un ,,Y" şi aşa mai departe.

Atunci ,când substanţele medicamentoase conţinute în comprimate au miros sau gust neplăcut, comprimatele se învelesc la exterior cu un înveliş (zahăr, gelatină, keratină) şi poartă denumirea de drajeuri. învelişul exterior are adesea şi rol protector pentru substanţa medicamentoasă conţinută, protejând-o de exemplu de efectul acidităţii gastrice. De aceea drajeurile nu trebuie niciodată fragmentate de cel care le foloseşte.

De asemenea, ele trebuie folosite numai atâta timp cât învelişul exterior este continuu şi îşi păstrează luciul. Discontinuităţi în acest înveliş, ca şi apariţia unui aspect mat, cu sau fără modificarea nuanţei drajeurilor colorate, impune înlăturarea şi nefolosirea produsului.

Capsulele sunt învelişuri ce conţin substanţe medicamentoase şi care se înghit o dată cu medicamentele pe care le conţin. Aceste învelişuri sunt preparate fie din amidon, fie din gelatină. Cele preparate din amidon au forma unor capacele cilindrice care se închid prin suprapunere şi apăsare (casete).

Peretele din amidon al capsulei este poros şi permeabil pentru gaze şi umiditate ; de aceea casetele trebuie păstrate în locuri uscate şi folosite numai cât timp îşi păstrează aspectul şi consistenţa iniţială. Tendinţa la înmuiere a capsulei, ca şi apariţia unei coloraţii gălbui a acesteia, denotă alterarea şi contraindică utilizarea acesteia.

Pilulele sunt forme medicamentoase mici, rotunde, de 0,2 —0,3 g, preparate în farmacie numai la recomandarea medicului.

Supozitoarele sunt forme medicamentoase care se introduc în cavităţile naturale ale organismului (rect, vagin etc), având o formă corespunzătoare acestora (tronconică, ovalară).

Medicamentele semisolide sunt în primul rând unguentele, care se caracterizează prin faptul că au una sau mai multe substanţe medicamentoase cuprinse într-o substanţă grasă. Unguentele la rândul lor sunt de două feluri: creme când conţin o proporţie relativ crescută de apă şi au o consistenţă relativ fluidă; şi paste când conţin o proporţie scăzută de apă, având o consistenţă mai vâscoasă. Cremele au şi o largă utilizare în cosmetică.

Unguentele se aplică pe piele în zone lipsite de păr şi pot avea efecte de protejare a pielii; efecte antipruriginoase, uşor antiinflamatorii etc.

Medicamentele lichide au în general ca solvent apa. Ele pot fi nezaharate sau zaharate. Din medicamentele lichide apoase nezaharoase fac parte soluţiile şi suspensiile.

Soluţiile conţin una sau mai multe substanţe medicamentoase solide dizolvate în apă.

Suspensiile conţin substanţe medicamentoase insolubile care sunt divizate şi dispersate în apă. Suspensiile sedimentează după un timp relativ scurt şi trebuie agitate 1 —2 minute înainte de folosire.

Din medicamentele lichide zaharate cel mai frecvent utilizate sunt siropurile şi poţiunile.

Siropurile sunt soluţii concentrate de zahăr care conţin substanţe medicamentoase şi se administrează exclusiv pe gură.

Poţiunile sunt forme medicamentoase, moderat zaharate (conţin zahăr până la'20%). Se păstrează la rece şi nu se folosesc mai mult de 2—3 zile, deoarece la aceste concentraţii zahărul fermentează şi constituie un mediu favorabil dezvoltării microorganismelor, care alterează poţiunea.

La administrarea poţiunilor trebuie multă atenţie, deoarece acestea se folosesc cel mai adesea ca preparate antitusive sau expectorante la copii; or, în caz de alterare (fermentare), poţiunile pot provoca tulburări gastrointestinale redutabile.

Există şi medicamente lichide care au ca solvent alcoolul (tincturi, vinuri medicinale) sau uleiul, însă folosirea acestora este sporadică.

sura imaginii freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: sanatate, boala, antibiotice

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 09 October '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---