In centrul preocupărilor din cadrul recuperării medicale stă kinetoterapia.

Kinetoterapia este definită ca un ansamblu de proceduri ce promovează mişcarea ca element de bază al tratamentului. Ea constituie un important mijloc terapeutic recuperator medical al deficienţelor neuro-locomotorii, cardiovasculare şi respiratorii, dar şi găseşte aplicarea şi în cadrul recuperării psihice, reeducării profesionale, precum şi în latura socială a recuperării, constituind în acest fel nucleul recuperării capacităţii de muncă.

Kinetoterapia urmăreşte lichidarea sau, dacă aceasta nu este posibilă ameliorarea unor deficienţe viscerale şi neuro-locomotorii prin îmbunătăţirea performanţei vis cerale a forţei, preciziei şi mobilităţii aparatului locomotor. Indiferent de etiopatogeneza deficitului visceral sau locomotor (de tip nervos central, nervos periferic, osteoligamento-muscular etc), prin K se urmăreşte ameliorarea funcţiei elementelor interesate în afecţiune, adaptarea şi compensarea malformaţională deficitară.

Câmpul de acţiune al kinetoterapiei este şi mai întins când este aplicată preoperator în pregătirea unor redori articulare şi imediat postoperator, după intervenţiile chirurgicale ale aparatului locomotor sau chiar după intervenţii pe abdomen. De mare eficienţă sunt procedurile de kinetoterapia aplicate In afecţiunile cronice, stabilizate şi compensate ale marilor viscere, în special ale plămânului şi aparatului cardio-vascular.

Urmare firească a reducerii deficitului prin aplicarea măsurilor de kinetoterapie este răsunetul psihic pozitiv asupra bolnavului, care prin ameliorarea forţei de prestaţie şi a mişcărilor capătă un nou tonus psihic. Pe de o parte previne instalarea variatelor „devianţe psihice", consecutive sindromului general sau local hipokinetic, iar pe de altă parte contribuie la crearea climatului necesar pentru participarea bolnavului la propria sa recuperare.

În epoca noastră, când automatizarea, mecanizarea, sedentarismul (impus de caracteristicile locurilor actuale de muncă, de generalizarea mijloacelor auto de deplasare şi de excesul privitului la televizor), ameninţă cu consecinţe ce constituie „sindromul general hipokinetic", Kinetoterapia devine una din armele de mare simplitate, dar de verificată eficienţă, privind adaptarea omului la condiţiile vieţii actuale.

Reuşita oricărei proceduri de kinetoterapie pleacă de la indicaţia şi aplicarea individuală a acesteia. Trebuie să se cunoască deficienţa morfofuncţio-nală existentă în cazul dat, iar procedura Kinetoterapiei indicată să urmărească în mod ţintit recuperarea fiecărui deficit morfofuncţional. Adesea este necesară asocierea multiplelor proceduri kinetoterapeutice care se aplică concomitent sau succesiv la acelaşi bolnav.

Colaborarea dintre diferiţii specialişti care formează echipa de recuperatori, printre care kinetoterapeutul apare ca un element de bază fiind premiza reuşitei acestei activităţi.

Formele principale ale kinetoterapia sunt:

— mersul pe jos în pas lent', în pas grăbit, alergarea, plimbarea etc;

— imitaţiile şi jocurile (cu deosebire pentru copii);

— gimnastica generală şi respiratorie in care se includ şi gimnastica în producţie;

— antrenament la bicicleta ergometrică pentru deficienţii cardio-respiratori;

— gimnastica medicală selectivă, masajul;

— reeducarea mersului;reeducarea prehensiunii;

— hidrokinetoterapia generală şi cea specială pentru anumite îmbolnăviri;

— sportul curativ (mai ales pentru deficienţii neuro-locomotori (ciclism, înot);

— dansul curativ;

— ergoterapia în care se include şi terapia ocupaţională.

sursa imaginii freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: recuperare, accident, leziune

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 14 October '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---