Statistics:
Visits: 1,489 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
Importanta mineralelor pentru organismul nostru
Q: | Intreaba despre Importanta mineralelor pentru organismul nostru |
Elementele minerale cele mai importante pentru organism sunt : calciul, fosforul, potasiul, sodiul, fierul, iodul, fluorul, magneziul şi cuprul. Organismul îşi acoperă în mod obişnuit necesităţile de elemente minerale pe seama celor care se găsesc sub formă de combinaţii organice şi de săruri minerale în alimente, sub formă de săruri în apa băută şi pe seama sării adăugate în mancare. Sursele cele mai importante de elemente minerale sunt alimentele de origine vegetală, fiind bogate în săruri minerale.
Calciul şi fosforul au rol plastic şi funcţional. Intră în alcătuirea oaselor şi a dinţilor. Fosforul intră şi în alcătuirea fosfolipidelor şi fosfoprotidelor. Calciul reduc e permeabilitatea membranelor şi inhibă excitabilitatea neuromusculară, participă la coagularea sangelui şi activează tripsinogenul. Fosforul participă la procesele energetice din organism, intrand în compoziţia acidului adenozintrifosforic şi fosfocreatinei, şi contribuie la menţinerea echilibrului acido-bazic.
Organismul îşi acoperă, în general, necesităţile în aceste elemente pe seama alimentelor de origine animală şi vegetală. Cele mai bogate surse în calciu sunt: branza, laptele, smantana, fructele oleaginoase şi leguminoasele uscate. Urmează peştele, ouăle, legumele, derivatele de cereale şi fructele. Carnea şi painea albă sunt sărace în calciu. Sursele cele mai bogate de fosfor sunt : branza, fructele oleaginoase, leguminoasele uscate, peştele, carnea, produsele din cereale, ouăle, laptele şi smantana. Mai sărace în fosfor sunt legumele şi fructele.
Carenţa de calciu şi de fosfor poate surveni ca urmare a unui aport alimentar deficitar (atunci cand se trece de la o alimentaţie exclusiv lactată la un regim cu predominanţă făinos), datorită resorbţiei intestinale defectuoase (diarei prelungite, regimuri acide de lungă durată care determină precipitarea şi eliminarea calciului din tubul digestiv etc.) şi mai ales datorită lipsei de vitamină D. Carenţa de calciu şi de fosfor duce la rahitism şi la carii dentare, prin tulburarea mineralizării oaselor şi a dinţilor, şi la tetame, prin scăderea concentraţiei de calciu în sange.
Potasiul şi sodiul acţionează contrar calciului şi magneziului, mărind excitabilitatea neuromusculară, şi contrar calciului, mărind permeabilitatea membranelor. Potasiu condiţionează integritatea sistemelor coloidale citoplasmatice şi astfel capacitatea funcţională a ţesuturilor. Ambele elemente participă sub formă de ioni la menţinerea echilibrului osmotic şi a celui acidobazic. Sodiul reprezintă principala rezervă alcalină a organismului.
Raţia zilnică de potasiu necesară organismului este de 2—3 g la adulţi şi 1—2 g la copii, iar cea de sodiu, de 4—6g la adulţi (10—15 g clorură de sodiu) şi proporţional mai mică la copii.
Sursele cele mai bogate în potasiu sunt : leguminoasele uscate, carnea, peştele, produsele din cereale, legumele, fructele, laptele, produsele din lapte şi ouăle. Cele mai bogate surse în sodiu sunt alimentele de origine animală (peşte, carne, ouă, lapte şi produse lactate) şi leguminoasele uscate. Produsele din cereale şi legumele sunt sărace în sodiu, iar fructele, foarte sărace. Potasiul şi sodiul se găsesc în alimente, în special, sub formă de săruri minerale.
Un regim alimentar echilibrat satisface nevoile de potasiu ale organismului, dar nu şi pe cele de sodiu, de unde necesitatea adăugării sării de bucătărie, în special, în alimentele de origine vegetală, acestea fiind mai sărace în sodiu.
Fierul are, în special, rol funcţional, intrand în compoziţia hemoglobinei, a citocromilor şi citocromoxidazelor cu funcţie respiratorie. Necesităţile de fier ale organismului sunt, în general, satisfăcute din alimentele de origine animală (ficat, rinichi, carne, ouă) şi vegetală (leguminoase uscate, pătrunjel, ciuperci, spanac, fructe oleaginoase, paine intermediară). Laptele, derivatele sale, painea albă, orezul şi, în general, produsele din cereale şi fructele sunt sărace în fier.
Carenţa de fier poate fi cauzată de o alimentaţie săracă în fier (de pildă, regim lacto-făinos prelungit, subalimentaţie), dar, în cele mai multe cazuri, se datoreşte tulburărilor de absorbţie la nivelul tubului digestiv, fie că acesta este afectat cronic sau secreţia de acid clorhidric din stomac este insuficientă. Carenţa de fier determină scăderea cantităţii de hemoglobina din sange în a cărei sinteză acesta este necesar, ducand astfel la anemie hipocromă.
Iodul intră în alcătuirea hormonilor tiroidieni. Copiii au nevoie de raţia zilnică de 40—100 micrograme pe care o obţin în mod obişnuit din apa băută, din alimente (peşte, legume, ficat, ouă, lapte etc.) şi din sarea de bucătărie adăugată în mancare. în unele regiuni, iodul se găseşte în cantităţi prea mici în apa băută şi în alimente, iar sarea de bucătărie ca atare nu poate satisface necesităţile organismului, astfel că la locuitorii acestor regiuni numite guşogene apare carenţa de iod care duce la guşa endemică. Profilaxia guşei endemice constă în ridicarea nivelului economic al ţării respective, folosirea apei potabile care să conţină iod, iar în regiunile endemice utilizarea sării iodate, conţinand 20 mg iodură de potasiu la 1 kg.
Fl u o r ul intră în alcătuirea smalţului care protejează dinţii. în regiunile în care apa potabilă conţine peste 0,8 mg fluor la litru, organismul îşi satisface necesităţile în acest element din apă şi din alimente (ceai, leguminoase uscate, mălai, peşte, ficat). în celelalte regiuni, cantităţile de fluor din apă şi din alimente nu satisfac necesităţile organismului astfel că apare carenţa de fluor ce favorizează apariţia cariei dentare.
Magneziul este necesar la copii în cantitate de circa 13 mg zilnic pentru fiecare kilogram de greutate corporală. Sursele cele mai importante sunt alimentele de origine vegetală.
Cuprul este necesar mai ales la hematopoeză. Copiii au nevoie de 0,1 mg zilnic pentru fiecare kilogram de greutate corporală. Alimentele mai bogate în cupru sunt : ficatul, ceaiul, leguminoasele uscate şi nucile. Carenţa de cupru este rară.
sursa imaginii .freedigitalphotos.net
Calciul şi fosforul au rol plastic şi funcţional. Intră în alcătuirea oaselor şi a dinţilor. Fosforul intră şi în alcătuirea fosfolipidelor şi fosfoprotidelor. Calciul reduc e permeabilitatea membranelor şi inhibă excitabilitatea neuromusculară, participă la coagularea sangelui şi activează tripsinogenul. Fosforul participă la procesele energetice din organism, intrand în compoziţia acidului adenozintrifosforic şi fosfocreatinei, şi contribuie la menţinerea echilibrului acido-bazic.
Organismul îşi acoperă, în general, necesităţile în aceste elemente pe seama alimentelor de origine animală şi vegetală. Cele mai bogate surse în calciu sunt: branza, laptele, smantana, fructele oleaginoase şi leguminoasele uscate. Urmează peştele, ouăle, legumele, derivatele de cereale şi fructele. Carnea şi painea albă sunt sărace în calciu. Sursele cele mai bogate de fosfor sunt : branza, fructele oleaginoase, leguminoasele uscate, peştele, carnea, produsele din cereale, ouăle, laptele şi smantana. Mai sărace în fosfor sunt legumele şi fructele.
Carenţa de calciu şi de fosfor poate surveni ca urmare a unui aport alimentar deficitar (atunci cand se trece de la o alimentaţie exclusiv lactată la un regim cu predominanţă făinos), datorită resorbţiei intestinale defectuoase (diarei prelungite, regimuri acide de lungă durată care determină precipitarea şi eliminarea calciului din tubul digestiv etc.) şi mai ales datorită lipsei de vitamină D. Carenţa de calciu şi de fosfor duce la rahitism şi la carii dentare, prin tulburarea mineralizării oaselor şi a dinţilor, şi la tetame, prin scăderea concentraţiei de calciu în sange.
Potasiul şi sodiul acţionează contrar calciului şi magneziului, mărind excitabilitatea neuromusculară, şi contrar calciului, mărind permeabilitatea membranelor. Potasiu condiţionează integritatea sistemelor coloidale citoplasmatice şi astfel capacitatea funcţională a ţesuturilor. Ambele elemente participă sub formă de ioni la menţinerea echilibrului osmotic şi a celui acidobazic. Sodiul reprezintă principala rezervă alcalină a organismului.
Raţia zilnică de potasiu necesară organismului este de 2—3 g la adulţi şi 1—2 g la copii, iar cea de sodiu, de 4—6g la adulţi (10—15 g clorură de sodiu) şi proporţional mai mică la copii.
Sursele cele mai bogate în potasiu sunt : leguminoasele uscate, carnea, peştele, produsele din cereale, legumele, fructele, laptele, produsele din lapte şi ouăle. Cele mai bogate surse în sodiu sunt alimentele de origine animală (peşte, carne, ouă, lapte şi produse lactate) şi leguminoasele uscate. Produsele din cereale şi legumele sunt sărace în sodiu, iar fructele, foarte sărace. Potasiul şi sodiul se găsesc în alimente, în special, sub formă de săruri minerale.
Un regim alimentar echilibrat satisface nevoile de potasiu ale organismului, dar nu şi pe cele de sodiu, de unde necesitatea adăugării sării de bucătărie, în special, în alimentele de origine vegetală, acestea fiind mai sărace în sodiu.
Fierul are, în special, rol funcţional, intrand în compoziţia hemoglobinei, a citocromilor şi citocromoxidazelor cu funcţie respiratorie. Necesităţile de fier ale organismului sunt, în general, satisfăcute din alimentele de origine animală (ficat, rinichi, carne, ouă) şi vegetală (leguminoase uscate, pătrunjel, ciuperci, spanac, fructe oleaginoase, paine intermediară). Laptele, derivatele sale, painea albă, orezul şi, în general, produsele din cereale şi fructele sunt sărace în fier.
Carenţa de fier poate fi cauzată de o alimentaţie săracă în fier (de pildă, regim lacto-făinos prelungit, subalimentaţie), dar, în cele mai multe cazuri, se datoreşte tulburărilor de absorbţie la nivelul tubului digestiv, fie că acesta este afectat cronic sau secreţia de acid clorhidric din stomac este insuficientă. Carenţa de fier determină scăderea cantităţii de hemoglobina din sange în a cărei sinteză acesta este necesar, ducand astfel la anemie hipocromă.
Iodul intră în alcătuirea hormonilor tiroidieni. Copiii au nevoie de raţia zilnică de 40—100 micrograme pe care o obţin în mod obişnuit din apa băută, din alimente (peşte, legume, ficat, ouă, lapte etc.) şi din sarea de bucătărie adăugată în mancare. în unele regiuni, iodul se găseşte în cantităţi prea mici în apa băută şi în alimente, iar sarea de bucătărie ca atare nu poate satisface necesităţile organismului, astfel că la locuitorii acestor regiuni numite guşogene apare carenţa de iod care duce la guşa endemică. Profilaxia guşei endemice constă în ridicarea nivelului economic al ţării respective, folosirea apei potabile care să conţină iod, iar în regiunile endemice utilizarea sării iodate, conţinand 20 mg iodură de potasiu la 1 kg.
Fl u o r ul intră în alcătuirea smalţului care protejează dinţii. în regiunile în care apa potabilă conţine peste 0,8 mg fluor la litru, organismul îşi satisface necesităţile în acest element din apă şi din alimente (ceai, leguminoase uscate, mălai, peşte, ficat). în celelalte regiuni, cantităţile de fluor din apă şi din alimente nu satisfac necesităţile organismului astfel că apare carenţa de fluor ce favorizează apariţia cariei dentare.
Magneziul este necesar la copii în cantitate de circa 13 mg zilnic pentru fiecare kilogram de greutate corporală. Sursele cele mai importante sunt alimentele de origine vegetală.
Cuprul este necesar mai ales la hematopoeză. Copiii au nevoie de 0,1 mg zilnic pentru fiecare kilogram de greutate corporală. Alimentele mai bogate în cupru sunt : ficatul, ceaiul, leguminoasele uscate şi nucile. Carenţa de cupru este rară.
sursa imaginii .freedigitalphotos.net
- Ce este dispensarizarea (11167 visits)
- Despre sange - elementele figurate eritrocite, leucocite, trombocite (9540 visits)
- Ce este cortizonul (8982 visits)
- De ce ne vajaie capul (8745 visits)
- Bolile globulelor albe (6267 visits)
- Ce este diureza (5797 visits)
- Despre scoarta cerebrala (5468 visits)
- Afectiunile endocrine si tratarea lor in statiuni (5369 visits)
- Notiuni despre igiena copilului si a adolescentului (4878 visits)
- Care sunt alimentele permise si nepermise pentru cardiaci (4431 visits)
- Ce este congestia pulmonara (4227 visits)
- Ce este coagularea sangelui (4206 visits)
- Ce importanta are bromura ? (4145 visits)
- Ce este formolul (4085 visits)
- Despre undele ultrascurte (3680 visits)
- Explicarea termenilor atlas si axis
- Ce este blocajul cu novocaina
- Ce inseamna boala medicamentoasa
- Explicarea notiunii de boala profesionala
- Explicarea termenului "facies"
- Explicarea termenilor atlas si axis
- Ce este blocajul cu novocaina
- Ce inseamna boala medicamentoasa
- Explicarea notiunii de boala profesionala
- Explicarea termenului "facies"
Categorie: Sanatate - ( Sanatate - Archiva)
Data Adaugarii: 28 October '08
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :