Ergoterapia este o formă particulară a kinetoterapiei prin care se înţelege „orice activitate recomandată şi depusă în scopul grăbirii vindecării bolnavului". Este deci o terapie care se realizează prin muncă. Ergoterapia stipulează procedee şi metode corespunzătoare tipurilor de activităţi practice. Aceste activităţi fac parte din viaţa cotidiană şi se desfăşoară în contextul performanţelor ocupaţionale (deprinderi de autoservire, comunicare, meserii, arte, jocuri, sporturi). Nivelul performanţelor ocupaţionale determină gradului de independenţă şi adaptabilitate a copilului.

Activitatea ergoterapeutică prescrisă trebuie să considere pe de o parte preferinţele bolnavului, aspiraţiile şi aptitudinile acestuia, iar pe de altă parte necesităţil e de mişcare, care au în vedere gradul şi felul deficitului morfo-funcţionaî, urmărind creşterea generală a capacităţii de prestaţie şi stimularea psihicului.

Formele ergoterapiei-sunt descrise o ergoterapie (E) recreativă cunoscută şi sub numele de terapie ocupaţională (play-terapia), Ergoterapia funcţională, Ergoterapia orientativă şi Ergoterapia retribuită.

Ergoterapia recreativă, play-terapia sau terapia ocupaţională constă în folosirea în scop curativ şi în mod plăcut a timpului liber de către deficienţi şi handicapaţi. S-a observat că practicile individuale ergoterapeutice nu au totdeauna succes, de aceea s-a elaborat metoda ca bolnavii să lucreze în grupuri mai mari sau mai mici, producând articole de care se pot folosi în grup sau le valorifică primind fiecare o anumită cotă aparte din cîştig. Timpul de lucru este redus la două ore pe zi, sau şi mai puţin, în funcţie de capacitatea de prestaţie a fiecărui deficient.

— Ergoterapia funcţională sau curativă este acea parte a ergoterapiei care urmăreşte ameliorarea funcţională a persoanelor handicopate ca urmare a unor afecţiuni ale aparatului locomotor sau ale viscerelor (de exemplu stările după infarct miocardic sau alte cardiopatii ischemice, fibrozele pulmonare extinse consecutive tuberculozei pulmonare, intervenţii pe plămân sau pe inimă etc).

— Ergoterapia orientativă constă în activităţi ce cuprind mişcări care urmăresc reducerea unor deficienţe (mai frecvent motorii) în scopul orientării profesionale dacă este vorba de persoane tinere necalificate sau a reîndrumării profesionale dacă este vorba de persoane calificate, dar cu deficienţe care le fac incapabile să-şi continue vechea profesie şi este nevoie de o calificare într-o nouă profesie.

— Ergoterapia retribuită are ca scop reeducarea profesională a deficienţilor aflaţi în incapacitate temporară de muncă de lungă durată. Scopul acestei ergoterapii este menţinerea deprinderilor profesionale, evitarea devianţelor psihice determinate de lipsa de activitate profesională organizată, crearea de bunuri materiale şi creşterea veniturilor în funcţie de cantitatea şi calitatea producţiei efectuate.
Ergoterapia poate fi indicată oricăror deficienţi, indiferent de vârsta şi forma etiopatogenetică a deficienţei. Se practică în condiţii optime în ateliere speciale.

Ergoterapia acţioneză asupra psihomotricităţii pe toate planurile, exersând spre normalitate componentele motrice, încrederea în posibilităţile proprii, îmbunătaţirea concentrării atenţiei, toate cu efecte benigne asupra personalităţii. În afara celor de mai sus, ergoterapia, prin mijloacele folosite, determină efecte în ceea ce priveşte următoarele puncte de vedere: • intelectual - are o influenţă normalizatoare, micşorează emotivitatea, elaborează energia potenţială, înlocuieşte tendinţele psihice dăunătoare, educă obiceiul de a lucra şi dă posibilitatea expresiei personale, dezvoltând iniţiativa; • fizic - restaurează funcţiile aparatului neuromioartrokinetic, îmbunătăţeşte aportul de substanţe nutritive prin activarea circulaţiei sanguine şi a proceselor metabolice, îmbunătăţeşte viteza de reparaţie, măreşte rezistenţa la oboseală şi dezvoltă coordonarea; • social - formează şi dezvoltă cooperarea şi responsabilitatea în cadrul grupului, oferind condiţii îmbunătăţite contactelor sociale; • economic - evidenţiază vocaţiile profesionale, fundamentând direcţiile de orientare profesională, creând obişnuinţe de muncă şi ajutând persoana cu deficienţe să contribue financiar la întreţinere. Se poate însă practica în orice aşezământ în care sunt spitalizaţi bolnavi cronici: la căminele de bătrâni, la căminele-spital etc. Astfel, broderia se poate face nu numai în ateliere speciale, ci în orice spital de boli cronice, ai cărui bolnavi pot să facă gesturile şi mişcările suficiente pentru activitatea de brodat.

Mai cunoscute sunt atelierele de ţesătorie, olărie şi ceramică, desen şi pictură, dulgherie şi tâmplărie, artizanat şi jucării, atelierele de împletituri, mecanică şi strungărie, foto şi tipografie, radiofonie şi electrotehnică, cizmărie şi ateliere pentru confecţionarea protezelor şi ortezelor, sericicultură, pomicultură, lucrări de birou, bucătărie, îngrijirea curţii etc. Ergoterapia urmareste recuperarea motricitatii, reluarea activitatilor cotidiene, adica redobandirea autonomiei si reintegrarea psiho-sociala (reluarea relatiilor cu mediul din care au provenit). Exista o terapie ocupationala de functie, aplicata in starile mai grave, in care beneficiarul a pierdut si obisnuintele primare, instinctuale, pe care trebuie sa le recapete (alimentatie, toaleta zilnica). Alteori se urmareste consolidarea rezultatelor obtinute. Aici intra: activitati recreative, hobbyterapia, activitati de utilitate practica, gradinarit, bricolaj etc. Vor fi luate in consideratie ideile si preferintele beneficiarilor, experienta personala. Pe masura posibilitatilor, bolnavii vor fi dirijati catre activitati noi. Vor fi evitate activitatile grele.

Noile ocupatii se vor intinde de la activitati personale (reinvatate), la toaleta, echipare/dezechipare, lectura, auditii muzicale, spectacole, floricultura, gradinarit, tesatorie, impletituri, tricotaje, broderie, pictura, artizanat, butaforie, pirogravura, traforaj etc.

Mai frecventă şi uşor adaptabilă oricăror bolnavi cronici, care se pot organiza pe lângă orice spital, este activitatea ergoterapeutică de grădinăiie, îngrijire de păsări de curte, creşterea unor animale mici (de obicei rozătoare) ca iepuri de casă, nutrii. Daca avem in vedere faptul ca sensul oricarui demers terapeutic este de a restitui omului bolnav, pe langa sanatatea fizica si psihica, si conditia psihosociala a normalitatii, intelegem de ce metodele terapeutice complexe ar fi de neconceput fara terapiile sociale in care se incadreaza ca elemente distincte ergoterapia. Numai prin actiunea lor complexa si complementara se parcurge drumul necesar de la recuperarea fizica, biologica la reintegrarea sociala si profesionala

Amatorii de muzică pot organiza audiţii muzicale, iar la club sau în familie se pot organiza jocuri de şah, table, ţintar, domino, moară etc.
Eficienţa economică a ergoterapiei şi rolul ei sanogenetic atât sub aspectele morfo-funcţionale, cât şi ale celor psihice este bine demonstrată de activitatea practică: creşte capacitatea de prestaţie a aparatului, cardio-vascular şi respirator, atrofiile musculare diminua sau dispar cu desăvîrşire, forţa musculară creşte, dinamometria şi indicele de mobilitate se ameliorează. Tonusul psihic se îmbunătăţeşte, creşte încrederea bolnavului în propriile-i forţe. Se cere individualizarea aplicării formei de ergoterapie, evitarea depăşirii gradului de efort pe care poate să-1 efectueze deficientul şi un climat favorabil generat de răbdare, încurajare şi înţelegere permanentă a persoanei deficiente.

sursa imaginii .freedigitalphotos.net

---

Tag-uri: munca, boala, jocuri

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 15 October '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---