FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 1,660
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Fiziologia intestinului gros

Tag-uri Populare


boala   minerale   apa   sanatate   tratament   inima   natural   organism   cura   sange   tinerete   piele   inflamatie   cardiac   cardiovascular   ape   relief   geografie   fructe   mucoasa   aer   legume   infectie   medicament   ingrijire   proteine   regim   organ   boala infectioasa   ochi   vitamine   stomac   alimentatie   boli   medicina   respiratie  

All Tags

Famous Forum

 

Fiziologia intestinului gros

 Q:   Intreaba despre Fiziologia intestinului gros       
Fiziologia intestinului gros Intestinul gros continuă intestinul subţire, are o lungime de circa 1,65 m la adult, un diametru ce descreşte de la 7 cm la 3 cm către rect, descrie în traiectul său un U culcat şi este format din trei segmente : cec, colon şi rect. La suprafaţa sa se observă trei bandelete longitudinale numite tenii, cute transversale numite plici semilunare situate între tenii, boseluri numite haustre situate între două plici semilunare şi diverticuli cu grăsime ai seroasei peritoneale, numiţi ciucuri epiploici.

Cecul este porţiunea iniţială a intestinului gros ; are o lungime de circa 7 cm, este aşezat în fosa iliacă dreaptă şi prezintă apendicele cecal sau vermicular (organ rudimentar) şi valvula ileocecală (a lui Bauchin), alcătuită din două valve orizontale situate î n cec la orificiul de deschidere a intestinului subţire. Această valvulă împreună cu un sfincter (ileocecal) se opun evacuării în intestinul gros a conţinutului nedigerat din ileon şi, în special, refulării conţinutului cecal în intestinul subţire.

Colonul prezintă patru porţiuni : colonul ascendent, transvers, descendent şi sigmoid. Colonul sigmoid începe în dreptul crestei iliace şi coboară în bazin până la nivelul vertebrei a 3-a sacrate, de unde se continuă cu rectul.

Rectul străbate bazinul şi se deschide prin orificiul anal. între colon şi rect există un sfincter pelvirectal cu musculatură netedă (involuntar), iar la nivelul orificiului anal există un sfincter intern, alcătuit din fibre musculare netede (involuntar) şi un sfincter extern (voluntar), alcătuit din fibre striate.

în constituţia intestinului gros se găsesc aceleaşi tunici ca şi la cel subţire. Mucoasa este mai groasă, are glandele lui Lieberkiihn mai numeroase şi mai lungi, lipsesc valvulele conivente şi vilozităţile intestinale. Fibrele musculare longitudinale (externe) din musculoasă sunt grupate formand cele trei tenii, iar seroasa lipseşte în porţiunea terminală a rectului, care posedă în schimb o tunică conjunctivă.

Intestinul gros este adaptat funcţiilor de depozitare temporară a excrementelor, în special la absorbţia apei şi în foarte mică măsură a altor substanţe şi funcţiilor de transport şi de evacuare a excrementelor sub formă de materii fecale, prin actul defecaţiei.

în timp de 24 de ore trece prin valvula ileocecală o cantitate de circa 400 g chil care umple în mod pasiv cecul, colonul ascendent, cel transvers şi cel descendent. Din această cantitate se elimină ca materii fecale, după o prealabilă fermentaţie şi putrefacţie, sub acţiunea florei microbiene a intestinului gros, numai aproximativ 150 g, deoarece apa se absoarbe în cantitate mare la nivelul cecului şi a colonului ascendent. Transportul fecalelor spre colonul sigmoid şi rect se face pe seama unor mişcări propulsive (peristaltice) realizate prin contracţia succesivă a fibrelor musculare circulare din musculoasa intestinului gros, începand de la unghiul hepatic spre rect.

Colonul ia forma de tub, datorită dispariţiei haustrelor, ca urmare a contracţiei fibrelor musculare circulare, iar o undă de contracţie propulsivă porneşte de la îndoitura hepatică a colonului către sfincterul pelvirectal care se relaxează. Mişcările propulsive ale colonului pot fi declanşate în mod reflex condiţionat, de pildă, la mirosul alimentelor, în urma unor emoţii puternice şi în mod reflex necondiţionat, prin excitarea receptorilor gustativi de către alimente, prin pătrunderea primului bol alimentar în stomac (reflexul gastrocolic), a chimului în duoden (reflexul duodenalocolic) şi prin distensia pereţilor colonului sub influenţa sporirii conţinutului său.

Defecaţia reprezintă actul complex prin care materiile fecale acumulate în rect între defecaţii sunt evacuate prin orificiul anal. Sfincterele anale se relaxează, iar muşchii rectali se contractă şi expulzează fecalele. La defecaţie contribuie şi creşterea presiunii intraabdominale ca efect al contracţiei muşchilor abdominali şi al coborarii diafragmului. Defecaţia este un act reflex, coordonat de un centru situat în măduva sacrală. Acest centru este controlat de centrii superiori şi de scoarţa cerebrală, de unde posibilitatea unei defecaţii voluntare sau posibilitatea opiririi voluntare a defecaţiei.

Materiile fecale sunt alcătuite din floră microbiană (50%), resturi alimentare nedigerate sau neabsorbite, din produşi de excreţie şi secreţie intestinala, biliară şi pancreatică, din celule epiteliale descuamate, leucocite, apă etc. Mirosul neplăcut al fecalelor se datoreaza unor produşi de putrefacţie intestinală (indol, scatol, hidrogen sulfurat şi mercaptan), iar culoare se datoreaza pigmenţilor biliari transformaţi în intestinul gros sub acţiunea florei bacteriene în urobilinogen şi stercourobiligen, care prin oxidare se transformă, respectiv, în urobilină şi stercobilină.

sursa imaginii .freeschoolclipart.com


Tag-uri: colon, fecale, rect



Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 24 October '08


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :