Sarcina normală este o stare fiziologică, în care organismul matern şi fetal se găsesc în echilibru dinamic.

Totuşi, din punctul de vedere al folosirii medicamentelor, această perioadă fiziologică pune probleme deosebite, deoarece pe de o parte in organismul mamei au loc modificări adaptative ce pot modifica răspunsul acesteia la medicamente, iar pe de altă parte celulele produsului de concepţie, în diferite stadii de evoluţie, au susceptibilitate deosebită faţă de diferite substanţe medicamentoase.

Astfel, în cursul sarcinii, în organismul mamei metabolizarea hepatică a medicamentelor este mult redusă, iar procesul de distribuţie a medicamentelor este modificat. In plus, medicamentele pot fi transformate de p lacenta bogată în enzime, fie de ficatul fătului, unde au loc numeroase oxidări.

Un foarte mare număr de medicamente trec din organismul mamei în organismul fătului. Trecerea este favorizată de faptul că placenta constituie o suprafaţă imensă de schimb (până la 14 m*). Trec cu uşurinţă în circulaţia fetală narcoticele, hipnoticele (fenobarbital, alcool), morfina, aspirina, antidiabeticele orale, insulina, cortizonii, sulfamidele, tetraciclină, cloram-fenicolul etc.

Consecinţele contactului dintre medicamente şi celulele produsului de concepţie depind de momentul evolutiv în care acţionează medicamentul.

Astfel, în perioada embrionară (care durează primele 3 luni), în primele 20 de zile în care are loc o multiplicare celulară masivă, efectul medicamentelor este neselectiv, iar doze mici de medicamente provoacă moartea embrionului.

In perioada 20 de zile,—3 luni are loc un proces rapid şi complex de morfogeneză cu formarea diferitelor organe: creierul în perioada 15—25 zile, ochii în perioada 24—40 zile, inima în perioada 20—40 zile, membrele în perioada 24—36 zile, buzele în săptămânile 5—6, urechea internă şi palatul în săptămânile 8—12, abdomenul în săptămânile 5—9 etc. Aceste perioade sunt momente de fragilitate maximă pentru organele menţionate.

Administrarea medicamentelor în această perioadă este însoţită de riscul apariţiei de malformaţii congenitale (efect teratogen).

Cu luna a IV-a începe perioada fetală, în care dezvoltarea organelor este practic terminată, având loc un proces de maturare, care pentru unele organe (creier, glande endocrine) continuă şi după naştere. Riscul administrării medicamentelor, deşi ceva mai mic, persistă, deoarece pe măsura evoluţiei sarcinii, datorită creşterii vascularizaţiei şi a subţierii placentei, creşte şi trecerea medicamentelor din organismul matern către cel fetal. In această perioadă medicamentele pot să inducă encefalopatii, masculinizarea fătului (hormonii), guşă (antitiroidienele), modificări osoase şi dentare (tetraciclinele), retinopatii (clorpromazina) etc.

Efectele teratogene apar când medicamentele ating concentraţii mari în ţesutul embrionului sau fătului. De aceea, în cazul în care trebuie totuşi administrate, vor fi folosite cele mai mici doze eficiente, numai la recomandarea medicului şi numai pentru perioada indicată de acesta.

Pentru a înţelege raţiunea limitării consumului de medicamente de către gravide la strictul necesar, este utilă cunoaşterea câtorva din efectele asupra organismului matern şi fetal ale principalelor medicamente curent utilizate.


Antibioticele şi chimioterapicele trebuie folosite în timpul. sarcinii cu mult discernământ, ţinându-se seama că:

— penicilinele sunt practic lipsite de toxicitate pentru făt;

— tetraciclinele încetinesc creşterea copilului prin competiţie cu calciul. Prin acelaşi mecanism determină modificări ale dentiţiei (coloraţie gălbuie, hipoplazia smalţului). Ar putea da şi cataractă congenitală. Influenţează negativ şi organismul matern, în special în ceea ce priveşte ficatul. Vor fi evitate pe cât posibil în această perioadă:

— cloramfenicolul (poate să provoace inhibarea măduvei hematoformatoare atât a mamei, cât şi a fătului, producându-le anemie gravă;

— eritromicina şi ampicilina, la dozele obişnuite nu traversează placenta şi nu influenţează fătul;

— izoniazida (hidrazida) utilizată prelungit ca antituberculos nu are nocivitate marcată. în schimb alte antituberculoase frecvent folosite, acidul para-amino-salicilic (PAS), streptomicina, ethionamida, etambutolul şi pirazinamida sunt interzise în sarcină.

Sulfamidele, mai ales sulfafurazolul şi sulfamidele cu acţiune prelungită, trebuie evitate, existând pericolul apariţiei unui icter la nou-născut.

Analgeticele antipiretice şi antiinflamatoare sunt o clasă de medicamente curent utilizate fără prescripţie medicală şi nu au riscuri deosebite. Acidul acetilsalicilic (aspirina) este considerat ca lipsit de teratogenitate, iar fenacetina şi piramidonul pot provoca extrem de rar cianoza pielii fătului prin alterarea hemoglobinei.

Hipnoticele şi sedativele, de asemenea folosite curent şi adesea nejustificat reţin atenţia prin următoarele:

— diazepamul ar putea să inducă unele malformaţii ale buzelor şi palatului.

Meprobamatul poate să dea malformaţii cardiace. Haloperidolul folosit în primele luni de sarcină poate să inducă malformaţii ale membrelor;

— medicamentele antipsihotice (clorpromazina, litiul), pot să provoace malformaţii Eevere. Oportunitatea menţinerii sarcinii sau folosirii unor asemenea medicamente la gravidele psihopate trebuie stabilită numai de specialist;

— anticonvulsivantele, fenobarbitalul, fenitoina, primidon (mysolin), folosite prelungit dau frecvent malformaţii congenitale serioase: gură de lup,buză de iepure, hipoplazia degetelor, leziuni ale inimii şi creierului. De altfel,însăşi afecţiunea, epilepsia, creşte până la dublu numărul malformaţiilor spontane.

Alte medicamente care trebuie folosite prelungit şi au risc teratogen marcat sunt: antidiabeticele orale (tolbutamidă, biguanidă), care pot provoca avort şi anomalii fetale, motiv pentru care în cursul sarcinii, diabetul trebuie tratat cu insulina, inofensivă pentru făt, chiar la dozele crescute.

Antitiroidienele de sinteză (metiltiouracil) pot să provoace alterări tranzitorii; de aceea folosirea lor trebuie făcută sub control medical riguros.

Utilizarea altor medicamente se face numai la indicaţia medicului, care va aprecia beneficiul şi riscul, atât pentru mamă, cit şi pentru copil.

O subliniere specială trebuie făcută cu privire la utilizarea cafelei (ce conţine cafeina) şi a alcoolului. Deşi medicina nu dispune Încă de date certe privind riscul consumului şi abuzului de cafea, este bine să nu fie utilizată, sau să fie utilizată limitat în primele 3 luni de sarcină.

în ceea ce priveşte alcoolul, etilismul cronic favorizează apariţia malformaţiilor cardiace, scheletice, hipoplazii maxilare şi îndeosebi deficienţe ale sistemului nervos central, microcefalii, deficienţe intelectuale.

Prin nicotină, fumatul poate să întârzie dezvoltarea.

Apariţia diferitelor tipuri de malformaţii nu poate fi însă legată numai de folosirea diferitelor medicamente. Un rol deosebit îl are şi reactivitatea individuală şi anume sensibilitatea embrionului faţă de substanţele potenţial teratogene.

Unii factori ai mamei, fiziologici (vârsta foarte tânără sau înaintată, anii dinaintea menopauzei), stări de denutriţie, boli metabolice (diabetul în special), cresc riscul inducerii de malformaţii prin medicamente.

Medicamente cu acţiune teratogenă la om contraindicate sau cu regim restrictiv în sarcină

A. Medicamente cu risc teratogen crescut, contraindicate tn sarcină

— Citostatice anticanceroase: antifolan, citosuîfan, girostat

— Antidiabetlce orale; tolbutamidă, meguan, clorpropamid

— Hormoni steroiai: glucocorticoizi şi hormoni androgeni

— Anabqlirante: clortestosteron, decanofort, naposim

— Tiroidiene şi antitiroidiene de sinteză: metiltiouracil, tiroton, iodură de potasiu.

— Antjconcepţionale

— Anticoagulante orale: trombostop

— Medicamente cu acţiune nervos centrală: fenitoina, levomepromazina, oxazepam, tioridazin, amfetamine, litiu

— Antimalarice de sinteză: clorochin, mepacrin

B. Medicamente cu risc teratogen potenţial, utilizabile timp scurt şi sub supraveghere medicală

— Antibiotice şi chimioterapice: cloramfenicol, kanamicină, tetraciclină, sulfametin, acid nalidixic

— Antituberculoase: rifampicină, eţambutol

— Diverse: emetiral, metoclopramidă

C. Medicamente eu acţiune nepreeizată — se recomandă evitarea lor

— Salicilaţii in general, acidul acetilsalicilic (aspirina), chinina, imipramina, actinomicina D.

în afara pericolului apariţiei diferitelor malformaţii, medicamentele pot să provoace asfixierea fătului sau nou-născutului, efecte toxice comparabile cu cele de la adult (ototoxicitatc prin streptomicină), deprimarea respiraţiei prin anestezice generale sau barbiturice, bradicardie prin beta-adrenergice (propranolol) etc.

In concluzie, pe timpul sarcinii, medicaţia trebuie limitată la maximum. Cum perioada cea mai primejdioasă este după a 15-a zi de la ultima menstruaţie, când graviditatea nu este încă cunoscută, este bine ca In perioada de activitate genitală, femeile să folosească cât mai puţine medicamente fără prescripţie medicală.

sursa imaginii freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: copil, mama, organism

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 09 October '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---