Dintii reprezinta structuri mici si albe, ce sunt fixate pe maxilar si pe mandibula. Majoritatea vertebratelor sunt dotate cu dinti, acestia fiind folositi pentru sfasierea, nivelarea, stoarcerea si mestecarea mancarii. Unele animale, in special carnivorele, folosesc dintii si pentru vanatoare sau pentru aparare. Radacinile dintilor sunt protejate de gingii.

Dintii sunt printre cele mai distinctive trasaturi ale mamiferelor. Paleontologii folosesc dintii pentru a identifica specii de fosile si a determina relatiile acestora cu animalele din perioada lor. Forma dintilor animalelor este corespunzatoare modului de nutritie. De exemplu, materiile vegetale sunt greu de digerat, asa ca ierbivorele au mai multi molari, pe care ii folosesc la mestecare. Carnivorele, pe de alta parte, au nev oie de canini care sa ii ajute sa ucida si sa sfasie carnea.
Mamiferele schimba doua randuri de dinti de-a lungul vietii. La oameni, primul rand (dintii de lapte) incep sa apara in mod normal la aproximativ sase luni, desi unii copii sunt nascuti cu unul sau chiar mai multi dinti vizibili, cunoscuti ca dinti "neonatali". Eruptia normala de dinti, cea de la sase luni, este cunoscuta sub denumirea de "prima dentitie" si este dureroasa.

Unele animale dezvolta un singur rand de dinti in timp ce altele dezvolta chiar mai multe de doua randuri. Rechinilor, de exemplu, le creste un nou rand de dinti la fiecare doua saptamani pentru a inlocui dintii uzati. Incisivii rozatoarelor cresc si dispar in mod continuu prin mestecare, mentinandu-si o lungime relativ constanta. Unele specii de rozatoare, inrudite cu soarecele de camp precum Porcusorul de Guineea au molari ce cresc in permanenta, pe langa incisivi.

Randul de jos al dintilor este cunoscut mai mult ca avand rol de maruntire, iar randul de sus, ca avand scop de muscare.

Anatomia dentala este o ramura a anatomiei dedicata studiului structurii dintilor. Dezvoltarea, aparitia si clasificarea acestora nu este inclusa in studiul anatomiei dentale. Aceasta este si o stiinta taxonomica deoarece se preocupa si cu denumirea dintilor si cu denumirea structurii lor aceasta informatie este folositoare in scopuri practice pentru medicii dentisti, permitandu-le acestora ca in timpul tratamentului, sa identifice cu usurinta dintii si structura lor.
Coroana dentara anatomica este zona acoperita de smalt. Majoritatea coroanei este compusa din radacina, care in mod normal are canale cu nervi, si din restul dintelui. un dinte poate avea o singura sau radacini multiple. Caninii si majoritatea premolarilor, in afara de primii premolari din partea superioara a maxilarului, au de obicei o singura radacina. Primii premolari de pe maxilar si molarii madibulari au de obicei doua radacini. Molarii de pe maxilar au de obicei trei radacini. Radacinile aditionale apar de obicei ca radacini extranumerice.

Oamenii au de obicei 20 de dinti initiali (denumiti si dinti de lapte) si 32 de dinti permanenti. Printre dintii initiali, 10 se afla in maxilar (partea de sus), iar alti 10 in mandibula (partea de jos). Dintii sunt clasificati in incisivi, canini, si molari. In randul de dinti initiali, exista doua tipuri de incisivi, centrali si laterali, si doua tipuri de molari, primari si secundari. Toti dintii primari sunt inlocuiti cu parti permanente, cu exceptia molarilor, care sunt inlocuiti de premolari permanenti. Printre dintii permanenti, 16 se afla in maxilar, iar ceilalti 16, in mandibula.

Dintii de pe maxilar sunt: incisivii centrali, incisivii laterali, caninii, premolarii primari, premolarii secundari, molarii primari, molarii secundari si al treilea molar.
Dintii de pe mandibula sunt: incisivii centrali, incisivii laterali, caninii mandibulari, premolarii primari, premolarii secundari, molarii primari, molarii secundari si al treilea molar. Al treilea molar este adeseori numit si "maseaua mintii" si se poate ca el sa nu treaca niciodata de stadiul de radacina, sau chiar sa nu se formeze deloc.
Daca exista cumva vreun dintre aditional care se formeaza, de exemplu al patrulea sau al cincilea molar (caz extrem de rar) aceasta este considerat a fii un dintre extranumeric.
Majoritatea dintilor au trasaturi identificabile care ii fac sa se diferentieze de restul. Exista cateva sisteme diferite de notare care se refera la fiecare dinte in parte. Trei dintre cele mai celebre sisteme sunt: notarea Federatiei Dentale Internationale (FDI), sistemul numeric universal, si metoda de notare Palmer. Sistemul FDI este folosit in intreaga lume, iar cel universal este folosit in mare masura in Statele Unite ale Americii.

Articol scris de Lavinia Cavasi pentru FamousWhy.ro

---

Tag-uri: dinti, stomatolog, maxilar, mandibula

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 23 July '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---