Afazia este o tulburare a functiei limbajului, care consta in imposibilitatea sau greutatea bolnavului de a stabili o comunicare cu cei din jur prin intermediul cuvintelor.

Afazia constituie o tulburare a limbajului cortical superior (deci nu este vorba de o greutate in miscarea muschilor care asigura limbajul) si este datorita leziunilor din scoarta cerebrala a emisferei stangi (emisfera majora).

La stangaci, emisfera majora este cea dreapta. De aceea, afazia nu este numai o tulburare de limbaj, ci se insoteste si de un anumit grad de diminuarea functiilor intelectuale.

Pentru ca limbajul sa fie normal, este necesara integritatea a cel putin 3 analizatori: auditiv, vizual si motor. Prin intermediul analizatorului auditiv noi luam contact cu mediul inconjurator, pentru a auzi c e ni se vorbeste; cu ajutorul analizatorului vizual luam contact cu limbajul scris, il intelegem si stabilim conduita noastra.

Analizatorul motor este efectorul voluntar al limbajului articulat, care asigura inlantuirea logica a cuvintelor.

Intelegerea si expunerea in cuvinte a fost castigata de om cu ajutorul reflexelor conditionate, cuvantul exprimand, prin el insusi realitatea obiectiva.

Functia vorbirii este unica, deoarece exista o interactiune intre cei 3 analizatori, pe de o parte, si intre restul scoartei, pe de alta parte. Totusi, atunci cand o leziune cerebrala predomina in zona corticala a unui analizator, in emisfera stanga (fiecare analizator se proiecteaza pe ambele emisfere cerebrale), tulburarea de limbaj va prezenta un caracter corespunzator.

Astfel putem deosebi o afazie senzoriala, atunci cand leziunea predomina in teritoriul cortical al analizatorului auditiv sau vizual, sau in ambele teritorii concomitent (in emisfera majora).

Daca leziunea predomina in teritoriul analizatorului auditiv, tulburarea de limbaj poarta numele de „surditate verbala", cand bolnavul, desi are auzul pastrat (auzul este reprezentat si pe cealalta emisfera), nu intelege sensul cuvintelor, neintelegandu-si, de asemenea, nici propriile cuvinte.

Asadar, desi vorbeste, cuvintele sale nu au inteles. Asa se intampla si cu surzii din nastere. Pentru ca sunt surzi, ei sunt si muti (surdomuti). Daca leziunea predomina in teritoriul analizatorului vizual (emisfera majora), tulburarea poarta numele de „cecitate verbala" (cecitate = lipsa de vedere).

Bolnavul, desi vede obiectele din jur (vederea este reprezentata pe ambele emisfere cerebrale) nu intelege cuvintele scrise.

De obicei, in anumite cazuri, dupa regresiunea fenomenelor de afazie senzoriala, bolnavul poate prezenta o afazie denumita „amnestica" (de uitare). In acest caz, ceea ce predomina este faptul ca bolnavul nu poate sa-si aminteasca numele obiectelor care i se arata.

Daca leziunea predomina in teritoriul analizatorului motor (lobul frontal), bolnavul poate intelege cuvintele vorbite sau scrise, dar nu poate sa se exprime prin grai. Vorbim atunci de o „afazie motorie".

In general nu exista bolnavi care sa prezinte o afazie pura (senzoriala sau motorie) ci o afazie mixta, predominand una din formele afaziei si in raport cu sediul si marimea leziunii cerebrale.

Tratamentul afaziei este in primul rand al cauzei care a determinat-o (ramolismente cerebrale sau hemoragii cerebrale, tumori, inflamatii ale creierului).

Vindecarea este in raport cu intinderea leziunii si cu varsta bolnavului. La varstele mai tinere, prin reeducarea limbajului ,recuperarea se produce mai usor.

---

Tag-uri: afazie, tulburare, limbaj

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 27 March '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---