Personalitate marcantă a culturii interbelice, Lucian Blaga, filosof, scriitor, profesor universitar, va marca perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea în universalitate.

Intrat în viaţă la 9 mai 1895, în satul Lancrăm, din judeţul Alba, Lucian Blaga va porni In marea trecere la 6 mai 1961, fiind înmormântat tot în ziua de 9 mai, în cimitirul din Lancrăm, lângă Sebeş, rămânând definitiv în comuniune cu spaţiul pe care l-a iubit şi despre care va mărturisi în poezia 9 mai 1895: "Sat al meu, ce porţi în nume/ sunetele lacrimei,/ la chemări adânci de nume/ în cea noapte te-am ales/ ca prag de lume/ şi potecă patimei.// Spre tine cine m-a-ndrumat/ din străfund de veac,/ în tine cine m-a chemat/ fie binecuvântat,/ sat de lacrimi fără leac."

După studiile din ţară - Sebeş, Braşov, Sibiu -, urmează cursurile Universităţii din Viena, unde studiază filo-sofia şi îşi ia doctoratul.

Diplomat la legaţiile ţării din Varşovia, Praga, Berna, Viena, Lisabona; profesor universitar ia Cluj; redactor la unele ziare ale vremii; membru al Academiei Române în anul 1936. In 1937 rosteşte discursul de recepţie intitulat Elogiu satului românesc.
Activitatea sa reprezintă domenii largi ale poeziei, filo-sofiei, dramaturgiei, esteticii, memorialisticii, prozei.

Volume de versuri: Poemele luminii (1919); Paşii profetului (1921); In marea trecere (1924); Lauda somnului (1929); La cumpăna apelor (1933); La curţile dorului (1938); Nebănuitele trepte (1943). Postum a apărut volumul de Poezii (1962), cuprinzând ciclurile: Mirabila sămânţă, Vară de noiembrie, Stihuitorul, Vârsta de fier, Cântecul focului, Corăbii de cenuşă, Ce aude unicornul.

Aforisme: Pietre pentru templul meu (1919); Discobol; Elanul insulei.
Memorialistică: Hronicul şi cântecul vârstelor.

Dramaturgie: Zamolxe, mister păgân (1921); Tulburarea apelor (1923); Daria; Fapta; Ivanca; Invierea (1925); Meşterul Manole (1927); Cruciada copiilor (1930); Avram Iancu (1934); Arca lui Noe (1944) şi postum Anton Pann (1964).
Romane: Luntrea lui Caron - postum (1990).

Alte lucrări: Gândirea românească în Transilvania în secolul al XVIII-lea (1966); Antologie de poezie populară (1966).

Traduceri: Din lirica universală (Faust de Goethe, Lessing); Din lirica engleză.
Opera filosofică: patru trilogii - a cunoaşterii, a culturii, a valorilor şi cosmologică (neterminată); eseuri.

Caracterizând personalitatea lui Lucian Blaga, Pompiliu Constantinescu avea să remarce faptul că în cultura română influenţele "cugetării germane" aveau să-şi găsească rezonanţă deplină la Titu Maiorescu şi Lucian Blaga.

"In generaţia criticismului din veacul trecut, cel dintâi cap sistematic şi cu prestigiu de directivă, Titu Maiorescu, a aplicat cu o disciplină interioară latină, dar cu o ideologie şi o tehnică germană, o vedere filosofică asupra unui moment glorios din evoluţia culturii române. La un început de literatură originală', când ne lipseau criteriile fundamentale de disociere a domeniilor de creaţie şi de judecare a lor, sensul activităţii maioresciene este destul de adânc şi de organic.

In domeniul estetic, maeştrii săi de căpetenie, Hegel şi Schopenhauer, i-au dat elemente de orientare, pe baza şi la nivelul unui contemporan europenism.
Cu o aplicaţie mai restrânsă, dar cu o reală competenţă, dl. Blaga se poate spune că reprezintă un al doilea moment intens de influenţă a filosofiei germane în cultura noastră."

PREOCUPĂRI TEORETICE

"Sunt fiu de preot - mărturisea Lucian Blaga, în discursul său de intrare în Academia Română din 1937, Elogiu satului românesc - toată copilăria, o fantastic de lungă copilărie, adolescenţa, întâia tinereţe până la vârsta de douăzeci şi atâţia de ani, le-am petrecut cu întreruperi impuse de nomadismul sezonier al şcolarului la sat, sau în nemijlocita apropiere, în orice caz în necurmat contact cu satul natal. (...) Copilăria mi se pare singura poartă deschisă spre metafizica satului, spre acea stranie şi firească în acelaşi timp metafizică vie, adăpostită în inimile care bat sub acoperişurile de paie şi oglindită în feţele bântuite de soartă, dar cu ochii atârnaţi de cer. Mi-aduc aminte: vedeam satul aşezat înadins în jurul bisericii şi al cimitirului, adică in jurul lui Dumnezeu şi al morţilor. (...) Localizam pe Dumnezeu în spaţiul ritual de după iconostas, de unde îl presimţeam iradiind în lume. Nu era aceasta o poveste ce mi s-a spus ca multe altele, ci o credinţă de neclintit. Făceam o tranşantă deosebire între «povestea -poveste» şi «povestea - adevărată». (...) A trăi la oraş înseamnă a trăi în cadrul fragmentar şi în limitele impuse la fiecare pas de rânduielile civilizaţiei. A trăi la sat înseamnă a trăi în zariştea cosmică şi în conştiinţa colectivă a fiilor săi, un fel de centru al lumii, cum optic fiecare om se plasează pe sine de asemenea în centrul lumii. (...) Faptele şi întâmplările se prelungesc pentru omul de la sat într-o imaginaţie mitică permanent disponibilă. Nimic mai prompt decât reacţiunea mitică a săteanului. Or, mitul implică întotdeauna semnificaţii liniare şi prin aceasta o raportare la întregul unei lumi. (...) Nu e mai puţin adevărat însă că, în toate ţinuturile româneşti, mai poţi să găseşti şi astăzi sate care amintesc ca structură sufletească satul-idee. Satul-idee este satul care se socoteşte pe sine însuşi «centrul lumii», şi care trăieşte în orizonturi cosmice, prelungindu-se în mii. (...) Satele nu ţin să se conformeze toate la rânduielile unuia singur, în port, în obiceiuri, în cântec, fiecare sat ţine la autonomia şi la aureola sa. (...) Satul e atemporal.

Conştiinţa surdă, mocnind sub spuza grijilor şi a încercărilor de tot soiul, conştiinţa de a fi o lume pentru sine a dat satului românesc în cursul multelor secole foarte mişcate acea tărie fără pereche de a boicota istoria, dacă nu altfel, cel puţin cu imperturbabila sa indiferenţă. Boicotul instinctiv se ridica împotriva istoriei, ce se făcea din partea străinilor în preajma noastră. Mândria satului de a se găsi în centrul lumii şi al unui destin ne-a menţinut şi ne-a salvat ca popor peste veacurile de noroc. Satul nu s-a lăsat ispitit şi atras în «istoria» făcută de alţii peste capul nostru. El s-a păstrat feciorelnic neatins în autonomia sărăciei şi a mitologiei sale, pentru vremuri când va putea să devină temelia sigură a unei autentice istorii româneşti. (...) Fac elogiul satului românesc, creatorul şi păstrătorul culturii populare, purtătorul matricei noastre stilistice. (...) Drept încheiere, să mi se îngăduie să dau expresie şi unui gând restrictiv. Aş dori ca acest elogiu adus satului românesc să nu fie înţeles ca un îndemn la ataşare definitivă la folclor şi ca îndrumare necondiţionată spre rosturi săteşti. Cultura majoră nu repetă cultura minoră, ci o sublimează, nu o măreşte în chip mecanic şi virtuos, ci o monumentalizează potrivit unor vii forme, accente, atitudini şi orizonturi lăuntrice. O cultură majoră nu se stârneşte prin imitarea programatică a culturii minore. Nu prin imitarea cu orice preţ a creaţiilor populare vom face saltul de atâtea ori încercat într-o cultură majoră. Apropiindu-ne de cultura populară trebuie să ne însufleţim mai mult de elanul ei stilistic interior, viu şi activ, decât de întruchipări ca atare.

Nu cultura minoră dă naştere culturii majore, ci amândouă sunt produse de una şi aceeaşi matrice stilistică. Să iubim şi să admirăm cultura populară, dar mai presus de toate să luăm contactul, dacă se poate, cu centrul ei generator, binecuvântat şi rodnic ca stratul mumelor" (s.n.).

Am menţionat aceste idei ale lui Lucian Blaga fiindcă ele fac parte din concepţia scriitorului despre creaţie, despre viaţă, multe poezii fiind dedicate spaţiului satului românesc.

Adăugăm la aceasta şi alte lucrări esenţiale pentru înţelegerea ideilor sale estetice şi anume: Filosofia stilului, Feţele unui veac, Ferestre colorate, Cultură şi conştiinţă, Fenomenul originar, Pietre pentru templul meu.

Creaţia filosofică a lui Lucian Blaga se grupează în: Trilogia cunoaşterii (1943), Trilogia culturii (1944), Trilogia valorilor (1946). A patra, Trilogia cosmologică, a rămas în stadiu de proiect.

Sintetizăm ideile filosofice ale lui Lucian Blaga pe două concepte originale: cunoaşterea paradisiacă este cunoaşterea logică, raţională, care, revărsându-se asupra obiectului cunoaşterii, nul depăşeşte, vrea sa lumineze misterul reducându-l; cunoaşterea luciferică are ca scop nu lămurirea misterului, ci potenţarea, sporirea lui.
Cunoaşterea paradisiacâ este proprie ştiinţelor exacte, cunoaşterea luciferică este proprie literaturii.

Defineşte stilul ca un ansamblu de trăsături determinate de factori ce acţionează inconştient asupra comunităţilor umane, printre acestea numărându-se orizontul spaţial şi temporal. Aceasta presupune o viziune colectivă asupra spaţiului şi timpului, o anumită atitudine sau năzuinţa formativă. în acest context, Lucian Blaga studiază specificul culturii române, identificându-l drept "spaţiu mioritic". In Trilogia culturii, Blaga defineşte "spaţiul mioritic" ca o succesiune de deal şi vale, aşa cum reiese din primele versuri ale Mioriţei: "Pe-un picior de plai,/ Pe-o gură de rai", In principal doina evocă acest spaţiu: "...orizontul înalt, ritmic şi indefinit ondulat alcătuit din deal şi vale", exprimând "melancolia nici prea grea, nici prea uşoară, a unui suflet care suie şi coboară, pe un plan ondulat indefinit, tot mai departe, iarăşi şi iarăşi, sau dorul unui suflet care vrea să treacă dealul ca obstacol, dealul ca obstacolul sorţii şi care totdeauna va mai avea de trecut încă un deal şi încă un deal, sau duioşia unui suflet, care circulă sub zodiile unui destin ce-şi are suişul şi coborâşul, înălţarea şi cufundările de nivel, în ritm repetat, monoton şi fără sfârşit"

In Trilogia valorilor, Blaga defineşte două tipuri de metafore: metafora plasticizantă care dă concreteţe fapte lor, fără a îmbogăţi conţinutul, şi metafora revelatorie, care caută să releveze un mister esenţial şi care este propriu creaţiei lui Lucian Blaga.

---

Tag-uri: personalitate, lucian blaga, filosof, scriitor, profesor universitar

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 22 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---