Lucian Blaga

Lucian Blaga s-a nascut la data de 9 mai 1895 in localitatea Alja, decesul acestuia pronuntandu-se pe data de 6 mai 1961, la Cluj .A a fost poet, dramaturg, eseis si traducator.

In anul 1927, Blaga devine student al Facultatii de Filozofie din cadrul Universitatii din Viena. Datorita studiilor, acesta este nevoit sa isi petreaca 12 ani in afara hotarelor romanesti. In anul 1938, Lucian Blaga devine profesor la Universitatea din Cluj, predand filozofia culturii. Debutul sau este facut in anul 1910, la ziarul Tribuna, care ii publica doua poezii. Dupa moartea acestuia, trupul ii este inmormantat in gradina bisericii din satul sau natal – Lancram.

Volumele de poezii publicate: "Poemele luminii", in 1919, Pasii profetului", "In marea trecere", "Lauda somn ului", "La cumpana apelor", "La curtile dorului", "Nebanuitele trepte" . Opera dramatica: "Zalmoxe", "Mesterul Manole", "Arca lui Noe", Tulburarea apelor", "Cruciada copiilor", "Avram Iancu", "Daria", "Invierea", "Fapta", "Anton Pann". Opera filozofica a lui Blaga cuprinde: "Filozofia stilului", "Fetele unui veac", "Damonion", "Trilogia cunoasterii", "Trilogia culturii", "Trilogia valorilor", "Despre constiinta filosofica", "Aspecte antropologice". Ca postume remarcam "Gandirea romaneasca in Transilvania" si "Experimentul si spiritul matematic" .

Lucian Blaga se incadreaza in lirica modernismului, alaturi de T. Arghezi si Ion Barbu, fiind considerat de E. Lovinescu" unul din cei mai originali creatori de imagini ai literaturii noastre" . Poezia lui Blaga este expresia unor trairi interioare puternice, ale unei aspiratii de a-si contopii sufletul cu Universul caruia ii apartine.

In centrul creatiei poetice se afla nota de mister, pe care tinde sa o amplifice prin asa0zisa cunoastere luciferica, sau poetica. Un alt aspect esential este mitul, prin care se defineste aplecarea poetului spre lumea satului ancestral (foarte vechi) .

Opera literara cuprinde poezie si teatru. Blaga este creatorul dramei expresioniste ("Mesterul Manole" si "Zalmoxe") .

"Poemele luminii" (1919), este un volum ce sta sub semnul unui simbol, al luminii care simbolizeaza cunoasterea si iubirea. Ca teme, identificam tema creatiei si a creatorului, natura, iubirea, tema mortii. Tema creatiei si a creatorului se regaseste in poemele "Lumina", "Liniste", "Frumoase maini" .

"Pasii profetului" este volumul care sta sub semnul zeului Pan. Se remarca o legatura foarte puternica intre eul poetic si natura ("Pan, in lan, Dati-mi un trup, voi, muntilor" – "Moartea lui Pan) .

Volumul "In marea trecere" ilustreaza drumul dinspre viata spre moarte. Pe poet il tulbura ideea mortiim singura realitate fiind constiinta propriei singuratati (" In marea trecere,/ Un om se-apleaca peste margine, / Liniste intre lucruri batrane,/ Din cer a venit un cantec de lebada,/ Am inteles pacatul ce apasa peste casa mea") .

In volumele "Lauda somnului" si "La cumpana apelor" se accentueaza starea de neliniste. Eul poetic se simte insingurat si desprins de Universul cu care altadata se contopea . Sentimentul dezradacinarii este evident in mai multe poezii precum : "Biografie", "Semn", "Paradis in destramare", "Elegie", "Sat natal", "La cumpana apelor" si "Sta in codru fara slava" .

In volumul "La curtile dorului" apare sentimentul nostalgiei pentru copilaria pierduta si pentru locurile natale ("La curtile dorului, / Satul minunilor") . In volumul "Nebanuitele trepte" reapare sentimentul mortii, dar perceput ca un dat firesc al fiintei umane (9 mai 1895, Autoportret, Fetita mea isi vede tara, Cuvinte catre fata necunoscuta din poarta)

In volumele "Varsta de fier", "Mirabila samanta", "Vara de noiembrie" se simte nota de optimism, revenirea elanului, a dorintei de viata din primele 2 volume. Mituri cultivate in poezia lui Blaga sunt: mitul genezei, mitul Marelui Anonim, al lui Zamolxe, al lui Pan, mitul jertfei pentru creatie, mitul marei treceri.

In lucrarea filosofica "Trilogia cunoasterii", Blaga defineste doua notiuni, pe care le vom regasi in creatia poetica, dar nu formulate direct, ci metaforic. Este vorba despre doua tipuri de cunoastere: cunoasterea paradisiaca (rationala sau logica), care presupune patrunderea miterelor din Univers, epuizarea acestora prin cunoasterea umana; si cunoasterea luciferica (poetica), care presupune o cunoastere partiala a misterelor Universului, fara epuizarea lor totala. Intervine nu ratiunea (logica), ci imaginatia, afectul, puterea creatoare a scriitorului, care are menirea de a potenta misterele din Univers.

Lucian Blaga este creatorul unui alt tip de metafora: metafora revelatorie, care pune accentul pe semnuficatiile imaginilor artistice, si nu pe expresivitatea lor, asa cum se intampla in cazul metaforei plasticizante.

---

Tag-uri: literatura, poezie, lucian blaga, 1985

---

Categorie: Eseuri  - ( Eseuri - Archiva)

Data Adaugarii: 04 December '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---