Procedurile recuperatorii trebuie să înceapă acolo unde s-a instalat sau este în iminenţă de a se instala un deficit funcţional cu tendinţă de durată. Precocitatea începerii recuperării, complexitatea acesteia sub aspect medical şi socio-profesional, ca şi continuitatea pe o perioadă lungă de timp (şi după intrarea sau reintrarea deficientului în activitate) şi tehnicitatea echipei de recuperare sunt atribute ale unei acţiuni ştiinţifice şi deci eficiente. In prezent se vorbeşte de recuperare „non stop".

Din punct de vedere practic recuperarea este o activitate unitară; din motive didactice şi de sistematizare i se descriu însă trei laturi: medicală, educativ-profesionala şi socială, fi ecare cu instrumente proprii de lucru. Acestea nu sunt însă obligatorii pentru fiecare deficient, ci se individualizează în raport de particularităţile medicale şi socio-profesionale ale fiecărui deficient.

Măsurile medicale de recuperare urmăresc creşterea sau compensarea funcţiilor deficitare, în funcţie de faza evolutivă a bolii. In perioada de început se urmăreşte „recuperarea primară" cu „restitutio ad integrum" prin mijloace terapeutice, in care repausul, alimentaţia şi medicamentele joacă un rol esenţial; in convalescenţă se pune accentul pe fizioterapie, iar in perioada de stabilizare pe kineziterapie, balneo-climato-fizioterapie, cultură fizică medicală, protezare, psihoterapie, iar dacă boala se cronicizează, se adaugă ergoterapia şi terapia ocupaţională. Pe toată perioada de boală se combate durerea. Obţinerea cooperării bolnavului şi a familiei acestuia constituie una din cheile reuşitei recuperării.

Normele acordării concediului medical. Considerând importanţa concediului medical îl prezentăm mai pe larg. Insistăm să se înţeleagă că orice concediu medical se acordă în vederea recuperării bolnavului, acesta respectând cu consecvenţă toate sfaturile şi indicaţiile medicului curant.

In legislaţia ţării noastre concediul medical se acordă, în caz de nevoie, oricărei persoane care este încadrată în activitate în sectorul de stat sau cooperatist, pe o durată nedeterminată, temporar sau sezonier, după cum prevăd HCM 880/1965 şi alte instrucţiuni ulterioare.

Angajaţii cu contracte de muncă pe durată determinată (temporari sau sezonieri) au dreptul la acordarea concediului medical pe o durată de cel mult 65 de zile lucrătoare în cursul unui an calendaristic, dacă au o vechime în muncă de cel puţin 4 luni în ultimele 12 luni premergătoare concediului medical sau 10 luni în ultimii doi ani.

Angajaţii primesc certificatele medicale de concedii pe baza principiului teritorializării asistenţei medicale:

— 1 —7 zile de la medicii de circumscripţie, întreprindere, şantier (în una sau mai multe reprize);

— până la 45 zile, de la medicul specialist al bolii de bază de pe lîngă policlinici, în una sau mai multe reprize;

— până la 90 de zile, de la medicul primar teritorial (în lipsa acestuia de la medicul specialist) al bolii de bază;

— până la 180 de zile, cu avizul cabinetului EMRCM teritorial şi a comisiei judeţene de EMRCM.

în cazurile cu totul speciale care necesită repaus profesional şi peste această limită, dar există certitudinea reluării activităţii, se mai poate acorda încă cel mult 90 de zile calendaristice cu aprobarea unei comisii a Ministerului Sănătăţii, la propunerea şi pe baza documentaţiei temeinice (copie de pe foaia de observaţie, referat etc.) întocmite de medicii curanţi şi comisia de EMRCM judeţeană.

Avizul de încadrare in invaliditate se cere obligatoriu atunci când concediile medicale depăşesc ISO de zile in ultimele 12 luni. Insistăm că nu trebuie aşteptat în fiecare caz să treacă cele 180 de zile. Propunerea de pensionare se face atunci când, după o analiză temeinică a bolnavului şi după încercarea tuturor mijloacelor de recuperare, se apreciază necesitatea tratamentului în continuare timp îndelun gat, în condiţii de repaus profesional. Atitudinea aceasta este valabilă pentru indiferent ce suferinţă, în afară de tuberculoze care are alt regim.

Angajaţii bolnavi de tuberculoză primesc concediu medical prin dispensarele antituberculoase*, după cum urmează:
— 12 luni pentru tuberculoza pulmonară şi extrapulmonară, cu excepţia bolnavilor cu tuberculoză pulmonară operată sau tuberculoză osteoarticulară, meningeală, uro-genitală, a glandelor suprarenale şi peritoneală, care pot primi până la 18 luni calendaristice în ultimele 24 de luni.

Bolnavii internaţi In spitale pot primi până la 7 zile la ieşirea din spital, în mod cu totul excepţional pot primi până la 21 de zile, cu aprobarea medicului şef de secţie, dar numai când se consideră că deplasarea bolnavului la medicul specialist teritorial îi dăunează sănătăţii.

Pensionarii de boala de gradul III, încadraţi în activitate, beneficiază de aceleaşi drepturi în acordarea concediului medical ca orice angajat.

La acordarea avizului de expertizare se eliberează concediu medical pe o perioadă de cel mult 45 de zile pentru pregătirea actelor administrative necesare încadrării în invaliditate.

Durata concediului de maternitate este de 112 zile calendaristice, din care 52 înainte de naştere şi 60 după naştere. Aceste concedii se pot compensa intre ele. Se eliberează de medicul ginecolog teritorial. Dacă copilul se naşte mort sau moare după naştere, concediul se reduce la 42 de zile calendaristice.

Subliniem în mod accentuat că orice concediu medical se acordă în ideea recuperabilităţii bolnavului, cu mult simţ de răspundere ştiinţifică, profe-sională şi etică. Durata concediului medical trebuie să fie cîntărită de medicul curant care-1 acordă. Ca orientare generală se poate spune că este nevoie de concediu medical numai în perioada de evolutivitate şi de decompensare a bolilor. Prelungit peste aceste limite repausul devine dăunător, antrenând hipotrofii, fenomene de hipochinezie şi devieri comportamentale greu de recuperat. Pe de altă parte, un concediu medical prea scurt întârzie vindecarea, cronicizează boala sau favorizează o vindecarea cu sechele.

în perioada concediului medical, bolnavul trebuie să colaboreze cu medicul pentru recuperarea In timp cit mai scurt, folosind cele mai eficiente şi mai economice mijloace, repaus profesional, regimul igieno-dietetic, acupunctura, presopunctură, tratament medicamentos alopat sau homeopat şi/sau eventual chirurgical, estetic sau ortopedic. La timpul şi în cazurile potrivite, se va face tratament recuperator strict individualizat la boală şi bolnav, aşa cum se va arăta în continuare.

sursa imaginii freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: boala, scutire, recuperare

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 14 October '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---