Generalităţi. In litiaza urinară se pot folosi cu foarte bune rezultate şi ceaiurib medicinale diuretice. Plantele medicinale pot fi utilizite fie solitare, fie sub formă de amestecuri de materi prime, provenind de la mai multe specii : aşa-numitele ceaiuri medicinale sau specii medicinale.

In ambele cazuri, ele se administrează sub forme farmaceutice diferite, în special sub formă de infuzie sau decoct.

Infuzia este forma cea mai obiÅŸnuită de extracÅ£ie a substanÅ£elor active din plan tee medicinale ÅŸi constă din Å£inerea drogului în contact cu apa clocotită timp de 15 minute. ÃŽntr-un vas smalÅ£uit sau de porÅ£elan, se pun 1—2 linguriÅ£e din planta mărunÅ£ită, peste care se toarnă un sfert de litru de ap� �ƒ clocotită. Vasul se acoperă ÅŸi se lasă 15 minute, amestecand din cand în cand. După trecerea acestui timp, ceaiul se strecoară ÅŸi se îndulceÅŸte după gust. In diabetul zaharat ÅŸi în enterocolitele acute, ceaiul se bea neîndulcit sau îndulcit cu zaharină.
Decocţia este o altă formă de preparare : plantele se pun direct în apa care clocoteşte, se lasă să fiarbă cateva minute, apoi se ia de pe foc, se acoperă, se lasă să se aşeze şi se strecoară.

Pentru a obţine efectele terapeutice scontate, ceaiurile medicinale trebuie să îndeplinească următoarele condiţii :
Materia primă din care se prepară amestecurile de plante trebuie să fie de calitate superioară, adică să conţină maximum de principii active. Sunt mulţi factori care scad în mod considerabil, pană la anihilare, efectul terapeutic al ceaiurilor medicinale : recoltarea la momentul nepotrivit, tratamentul plantelor cu insecto-fungicide, încărcătura microbiană şi fungică, uscarea şi conservarea defectuoasă, vechimea plantelor, amestecarea la întamplare a unor specii contraindicate, modul defectuos de preparare şi utilizare etc.

Ceaiurile medicinale au ÅŸi ele un termen de valabilitate, ca orice medicament.
In general, ceaiurile medicinale, cu mici excepţii, se adresează unor afecţiuni cronice, deci efectele terapeutice se obţin în timp, după un tratament îndelungat, după o cură care poate dura 1—2 luni sau chiar mai mult.
Ceaiurile medicinale se prepară din părţi de plantă uscate şi fragmentate, de dimensiuni care trebuie să treacă prin site.
Ca remediu de bază în componenţa unui ceai medicinal intră una, două, sau cel puţin trei specii medicinale.

După amestecarea cat mai omogenă a fragmentelor de plante care intră în componenţa unui ceai medicinal, acesta se păstrează în recipiente bine închise sau în pungi duble de hîrtie pergaminată, ferite de lumină şi căldură. Nu se vor păstra în pungi de material plastic care degradează, în special plantele care conţin uleiuri volatile.

In general, ceaiurile medicinale conţinand flori, frunze, fructe sau părţi aeriene ale plantelor care conţin uleiuri volatile, se prepară prin infuzare. Scoarţele, rădăcinile şi fructele care nu conţin uleiuri eterice sau vitamine se prepară sub formă de decoct.
Nu se vor prepara în cantitate mai mare decat, pentru a fi consumate în ziua respectivă. Se pot ţine în termos tot pentru o zi. în continuare, sunt prezentate cateva categorii de ceaiuri :

-Ceai rusesc : apă 600 ml, ceai 0,10 g, zahăr 20 g, calorii = 80. După ce apa clocoteşte, se toarnă peste ceai, iar vasul se lasă acoperit 5 minute. în cura de diureză nu se recomandă o cantitate mai mare de 600 ml, întrucat este un excitant al sistemului nervos. Pentru a se asigura 2—3 litri de lichid, se vor folosi, în paralel, şi alte feluri de ceaiuri.

-Ceai de cozi de cireşe: apă 1 000 ml, cozi de cireşe 5 g, zahăr 30 g, calorii = 120. Se dă apa în clocot, după care se adaugă cozile de cireşe bine uscate, conţinuîndu-se fierberea 5 minute. Substanţele prevăzute în coada de cireaşă au acţiune diuretică importantă. Se va folosi 1—1,5 litri pe zi. Este de preferat ca atunci cand cantitatea de ceai depăşeşte 1 litru, acesta să se îndulcească cu zaharină, pentru a evita aportul unei cantităţi prea mari de zahăr, în special la indivizii obezi. Poate fi consumat şi neîndulcit.

-Ceai de mătase de porumb : apă 250 ml, mătase de porumb 1 lingură. Se fierbe mătasea de porumb în apă clocotită 4—5 minute, apoi se ia de pe foc, se acoperă şi se lasă să se aşeze. Se strecoară şi se bea cald, îndulcit după gust.

- Ceai diuretic „Plafar" : apă 250 ml, plante uscate 5 g. Se pune apa să fiarbă şi, cand clocoteşte, se toarnă peste plante. Se acoperă şi se lasă să se aşeze. Se strecoară sau se filtrează prin tifon. Se bea cald, neîndulcit.
Cand se folosesc ceaiurile medicinale în scop diuretic, se recomandă să se consume zilnic în jur de 1,5—2 litri, cate 200—300 ml la 2—3 ore interval, obligatoriu seara înainte de culcare şi facultativ noaptea, dacă bolnavul se trezeşte din somn. O cură durează o lună.
sursa imaginii http://blogs.nolo.com

---

Tag-uri: apa, minerale, cura, tratament, boala, natural

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 03 March '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---