Balada "Mioriţa" a fost considerata "cea mai frumoasă epopee pastorala din lume". Descoperita de Alecu Russo si publicata de Vasile Alecsandri, balada impresionează prin bogăţia ideilor ,a sentimentelor si a mesajului, prin atitudinea in fata morţi, prin mijloace artistice folosite.

O alta dovada a frumuseţii baladei este si realizarea celor doua portrete, al baciului moldovean si al măicuţei bătrâne.

Ciobanul moldovean este unul dintre cei trei oieri, tovarăşi in ale păstoriei, dar care, spre deosebire de ceilalţi doi "are oi mai multe". Situaţia lui materiala înfloritoare este rezultatul hărniciei si priceperii in meserie si motivul invidiei celorlalţi.
Sub aspect fizic, el reprezintă un ideal de bărbăţi e si frumuseţe: zvelt, delicat, gingaş, fermecător, cu fata alba ca spuma laptelui, cu mustaţa deasa, de forma spicului de grau, cu parul si ochii negri. Acest portret fizic este prezentat din punct de vedere al mamei sale si se interpretează din jalea ei."Mândru ciobanel/ Tras printr-un inel/ Feţişoara lui/ Spuma laptelui/ Mustăcioara lui/ Spicul grâului/ Perişorul lui/ Pana corbului/ Ochişorii lui/ Mura câmpului". Portretul se realizează cu ajutorul unor expresii comparativ- metaforice ai căror termeni definesc elemente ce aparţin fie mediului natural (corb, mura), fie celui ţărănesc (grau), fie îndeletnicirii eroului (spuma laptelui).

La aceste procedee se adaugă epitetul "mândru" folosit in inversiune si cele cinci diminutive (ciobanel; feţişoara; mustăcioară; perişorul; ochişorii). Gingăşia si delicateţea sunt si trăsături morale.

Ciobanul îşi iubeşte cu pasiune meseria, el este ataşat câinilor sai credincioşi si mioarelor, toate acestea explicând dorinţa de a fi înmormântat. "In strunga de oi/ Sa fiu tot cu voi /In dosul stânii/ Să-mi aud câinii". De mioara sa năzdravană îl leagă o prietenie omeneasca si de aceea i se adresează cald si duios. Sentimentele dintre ei sunt reciproce, deoarece oiţa suferă la aflarea complotului, dezvăluindu-l, îl sfătuieşte să-şi ia masuri de apărare.

Iubitor de frumos si sensibil, el doreşte sa devina nemuritor prin cântec si de aceea o roagă pe mioara să-i puna la cap: "Fluieraş de fag/ Mult zice cu drag/ Fluieraş de os/ Mult zice duios/ Fluieraş de soc/ Mult zice cu foc". Totodată el se consolează cu gândul ca după moarte va fi jelit de oile sale "cu lacrimi de sânge, dovada a durerii pricinuite de moartea sa”.

Baciul moldovean este o fire meditativa, întregul sau testament este altceva decât o meditaţie grava asupra existentei omeneşti, asupra vieţii si a morţii.

Înzestrat cu o mare stăpânire de sine si dovedind mult curaj, el nu se plânge si nu-şi ia masuri de apărare când afla de complot. El meditează asupra posibilei dispariţii si îşi concepe moartea ca pe o nunta cosmica. Astfel, ciobanul exprima concepţia sa despre viaţa si moarte, văzând moartea ca o lege a naturii, o trecere fireasca in elementele veşnice ale acesteia.

Rostind ultima dorinţă testamentara, baciul o roagă pe mioara, sa se păstreze secretul morţi pentru mama sa, cruţând-o astfel de o mare durere sufleteasca. Este o dovada a dragostei duioase si puternice pe care o are pentru ea.

Portretul ciobanului se realizează prin caracterizare directa, portretul fizic făcut de mama sa, si de către narator prin referire la starea materiala a personajului.
Caracterizarea indirecta reiese din modul de a gândi, de a privi si concepe viaţa, din relaţiile sale, din relaţiile cu alte personaje.

Portretul ciobanului compune un personaj de o nemăsurată frumuseţe fizica si morala, asemănător unui Fat-Frumos. El întruchipează însuşirile alese ale omului din popor. Din portretul sau răzbate nu o resemnare in fata morţii, ci un protest împotriva unei morţii nedrepte si nefireşti.

---

Tag-uri: miorita, balada, baci

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 19 October '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---