Munca este o condiţie de bază a vieţii omeneşti, fiind binecunoscută influenţa ei asupra funcţiilor organismului şi rolul principal pe care îl are în menţinerea tonusului fizic şi psihic.

De-a lungul întregului ciclu de viaţă, începând cu perioada de educaţie, de instruire şi continuând cu perioada de maturitate, de activitate socială propriu-zisă, omul participă la procesul neîntrerupt al muncii, al desăvârşirii. Vârsta a treia corespunde perioadei când această activitate neîntreruptă încetează, determinând modificarea statutului ocupaţional şi social.

Vârsta socială a pensionării are tendinţă la creştere şi preocupările legate de această perioa dă nu au scăpat investigaţiilor sociologice, economice, psihologice. La reuniunea privind ocrotirea persoanelor vârstnice desfăşurată sub egida O.N.U. , a fost propus şi conceptul de ,vârstnic activ", care include deopotrivă avantaje pentru bătrâni şi pentru societate.

Transpunerea în practică a acestui concept presupune:

a) pregătirea organizată a pensionării in cadrul programului complex al pregătirii bătrâneţii;

b) o opţiune clară pentru utilizarea vârstnicilor, corespunzătoare pregătirii şi capacităţii lor funcţionale:

c) lupta vârstnicilor înşişi pentru un nou statut şi rol social al lor.

Pensionarea este un moment important în viaţa individului şi este privită
diferit nu numai în funcţie de tipul pensionării (de boală sau de vârsta), ci şi de mulţi alţi factori (temperament, sex, preocupări extraprofesionale anterioare). Pentru cei nepregătiţi poate reprezenta un stres major, determinând o adevărată criză morală („criza pensionării", „drama pensionării" — „Pensionskrankheit", cum o numesc autorii germani).

„Criza pensionării" se manifestă mai frecvent la cei care nu au avut anterior o ocupaţie extraprofesională care să-i pasioneze, un hobby. Până la un punct este firesc, dacă ne gândim că omul se dezvoltă sub influenţa muncii, care i-a format personalitatea şi caracterul, i-a impus rigoare, ordine, ritm. Pensionarea perturbează o necesitate umană, o Înlănţuire firească, puţind afecta grav echilibrul somato-psihic uman.

În lipsa unei pregătiri de specialitate, a unor „cursuri de preretregere", pensionarea atrage inerţia, lipsa de iniţiativă, pierderea ritmului, a relaţiilor sociale, accentuează tendinţa la un fel de anchilozare psihică şi fizică. La persoanele suferinde se constată accentuarea preocupării pentru starea sănătăţii, acestea devenind anxioase şi deprimate şi sfârşind prin a te izola, trăindu-şi zilele în solitudine.

Iniţierea unor programe informative, In legătură cu pensionarea şi însuşirea unei concepţii optimiste asupra bătrâneţii, este un deziderat fundamental pentru societate şi, desigur, pentru orice vârstnic.

Menţinerea aptitudinilor intelectuale şi a creativităţii, o anumită „întinerire" spirituală prin asocierea Înţelepciunii, experienţei, cu dorinţa de a fi util,— chiar dacă trecerea anilor şi-a spus, necruţător, cuvântul — sunt o parte din remediile „bolii pensionării".

sursa imaginii - .freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: pensionare, exercitii, regim

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 24 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---