Aparatul locomotor este un ansamblu funcţional conţinând oase unite Intre ele prin articulaţii şi puse în mişcare de muşchi.

Muşchii se contractă graţie nervilor care îi inervează, iar coordonarea funcţiei locomotorii este făcută de întreg sistemul nervos central.

Oasele sunt piese dure, rezistente care se articulează intre ele pentru a constitui scheletul aparatului osos, pe care se insera muşchii, tendoanele şi tegumentul.

ÃŽn schelet deosebim:

- coloana vertebrală sau rahisul, formată prin superpoziţia vertebrelor

- sternul si coastele articulate cu vertebrele corespondente, constituind toracele sau cuşca toracică

- capul, articulat pe continuitatea superioară a coloanei vertebrale

- mem brele superioare prinse de torace prin claviculă şi prin omoplat care constituie centura scapulară

- membrele inferioare prinse de partea inferioară a rahisului (sacru) prin centura pelviană, formată prin unirea sacrului şi a celor două oase iliace. Aceste oase delimitează bazinul.

În funcţie de forma oaselor, există:

— oase plate în care lungimea şi lărgimea predomină asupra grosimii: scapula sau omoplatul;

— oase scurte, unde cele 3 dimensiuni sunt aproximativ egale (oasele carpului);

— oase lungi, în care lungimea predomină asupra celorlalte dimensiuni (humerus, femur)

Un os lung este constituit din 3 părţi:

— diafiza, formată din ţesut osos a cărui cavitate centrală este înlocuită de măduva care formează celulele sangvino. La copilul mic osul conţine măduva care formează celule sangvine, „măduva roşie" sau „ţesutul hematopoetic". După vârsta de 6 ani, are loc o transformare progresivă a măduvei roşii în „măduvă galbenă, grăsoasă", care nu mai formează celule sangvine. La adult sinteza celulelor sangvine este limitată la câteva oase (stern, vertebre, coaste etc);

— epifizele, situate la cele două extremităţi ale diafizei sunt două excrescenţe osoase, acoperite de cartilagii;

— metafizele, situate între diafiză şi epifiză.

Oasele sunt vascularizate de artere (artere nutritive metafizare, epifizare). Numeroase mici orificii situate la suprafaţa osului dau acces canalelor nutritive.

Periostul este o membrană fibroelastică, care acoperă toate oasele, cu excepţia suprafeţelor articulare.

Articulaţiile sunt organele ce unesc două sau mai multe piese osoase. Tipurile de articulaţii sânt:

— sinartrozele care nu au nici o mobilitate (articulaţia oaselor craniului);

— amfiartrozele cu o mobilitate restrânsă (articulaţia dintre corpii vertebrelor) ;

— diartrozele, majoritatea articulaţiilor membrelor au o mare mobilitate şi conţin un lichid numit lichid sinovial. Diartrozele sunt constituite din extremităţi osoase acoperite cu un cartilaj articular neted şi lucios. Meniscurile (sau bureleţii) ameliorează eventual adaptarea celor două piese osoase, atunci când acestea nu sunt satisfăcătoare.

Capsula articulară, întărită prin ligamente puternice, menţine în contact cele două oase.
Membrana sinovială acoperă interiorul capului, delimitând o cavitate umplută cu lichid.

Muşchii şi tendoanele care se inserează în vecinătatea articulaţiei rămân separate prin burse seroase, nişte membrane care limitează o cavitate închisă; rolul lor este de a facilita alunecarea muşchilor şi tendoanelor.

Muşchii sunt organe a căror proprietate principală este de a se contracta. Se împart în două grupe: muşchii roşii sau striaţi, singurii capabili să se contracte voluntar şi muşchii netezi sau albi, muşchi involuntari. Muşchii striaţi acoperă scheletul corpului şi împreună cu acesta alcătuiesc aparatul locomotor. Ei se compun din două părţi — una groasă — segmentul contracţii sau corpul; alta mai subţire, foarte rezistentă se numeşte tendon şi formează extremitatea muşchiului.

Aponevrozele sunt teci care acoperă muşchii şi îi separă pe unii de alţii.

Prin contracţia muşchilor se execută una sau mai multe mişcări.

Muşchiul este compus dintr-o multitudine de fibre, fiecare din acestea primind o ramură de nerv motor în porţiunea care se numeşte placa motorie.

Diferitele elemente ale aparatului locomotor sunt în majoritate pare şi simetrice în raport cu axul median al corpului.

Nervii sunt cordoane albe care leagă diferite regiuni ale organismului cu axul nervos central (masa nervoasă conţinută în cutia craniană şi canalul rahidian). Nervii în relaţie cu măduva sunt nervi rahidieni, nervii care sunt în continuitate cu creierul sunt nervi cranieni. Muşchii aparatului locomotor sunt comandaţi în cea mai mare parte de nervii rahidieni.

sursa imaginii - freedigitalphotos.ne

---

Tag-uri: schelet, nervi, muschi

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 21 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---