Tratamentul cu nămol este pentru organism un excitant general nespecific, o procedură terapeutică de intensitate mare, cura de nămol, folosită cu judiciozitate, avand efect terapeutic obţinut, în special, prin antrenarea şi călirea organismului.
Mecanismul de acţiune al ungerilor cu nămol are la bază excitarea terminaţiilor nervoase din piele, cu efecte reflexogene locale şi la distanţă. Umiditatea şi căldura nămolului aplicat asupra organismului contribuie la accelerarea schimbului de ioni dintre nămol şi tegumente.
Forma procedurii cu nămol este condiţionată de diagnostic, faza de boală, de obiectivul propus şi de reactivitatea bolnavului.
Ungerile generale cu nămol, în aer liber, aşa cum se pract
ică în sezonul cald, pe malul lacurilor continentale sau pe litoral Mării Negre, sunt cele mai solicitante proceduri, deoarece ungerea se face cu nămol relativ rece, care se încălzeşte şi se usuca la soare. Corpul se supraîncălzeşte şi transpiră, iar spalatul ce se face în apa rece a lacului, urmat din nou de uscarea corpului la soare, constituie proceduri alternante termice solicitante, la care se mai adaugă şi mişcarea aerului de pe plaja. Din aceste motive nu se indică această formă terapeutică la bolnavii hiperreactivi, la debili sau la cei cu varstă înaintată.
O altă formă de nămoloterapie — aşa-numita procedura caldă — o constituie băile cu nămol diluat (de obicei chiar cu apa lacului de unde a fost extras); tot proceduri calde sunt si împachetările parţiale sau complete cu nămol, precum şi tapoanele vaginale cu nămol.
In ultimul timp se folosesc în practica medicala şi preparate din nămol (pelox, pellamar) aplicate sub formă de injecţii sau pomezi. Efectul lor curativ se bazează pe acţiunea metabolică a constituantelor chimice din preparatul respectiv, de mare valoare terapeutică fiind substanţele biogene ce iau nastere în cursul maturării nămolului.
De cura cu nămol beneficiază numeroase afectiuni îndeosebi cele ale aparatului locomotor: Bolile reumatismale inflamatorii se trateaza în fazele de boală ce tind spre stabilitate clinică şi biologica.
Reumatismele degenerative sunt îndeosebi influenţate de nămoloterapie, ca de altfel şi sechelele posttraumatice.
Ginecopatiile cronice, sterilitatea feminina, tulburarile hormonale funcţionale şi perivisceritele beneficiaza de asemenea de variatele forme de aplicare a nămolului terapeutic.
În străinătate, se utilizează nămoluri terapeutice similare cu cele din România la: Aix-les-Bains, Dax, Bagueres, Peutice (Franţa); Bruckenau (GERMANIA); Elster, Brambach, Tes de Luchon, Marianske-Lazne, Piestiany ; Abano, Bataglia ; Mârian-Fured ; Anapa, Baldone, Ahtala, Borha); Balaton-kove (RUSIA)