FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 726
Votes: 1
Fame Riser
          
Fame Rank
3
Fame Riser
create pool

Articole

Intrebari despre Alaptarea sugarului

- am un bebelus de 3 luni si de cand e mic mananca numai cate 60 ,7 by Elena

Tag-uri Populare


ingrijire   ata   frumusete   sanatate   haine   andrele   croseta   material   cusaturi   ac   alimentatie   copii   tricotaj   tinerete   ten   imbracaminte   familie   cosmetice   par   crestere   gust   stil   tratament   femei   hidratare   sarcina   machiaj   piele   fata   ruj   creme   fat   cuplu   relatie   epilare   masaj  

All Tags

Famous Forum

 

Alaptarea sugarului

 Q:        
Folosirea exclusivă, în primele luni de viaţă, a laptelui uman este ceea ce se numeşte alimentaţie naturală. Laptele mamei este alimentul ideal pentru sugar în primele 4 (6) luni de viaţă.

Laptele de mamă este cel mai bun aliment al sugarului de vârstă fragedă, permiţând o adaptare deplină la viaţa extrauterină. în viaţa intrauterină, copilul este hrănit prin sângele mamei.

După naştere, copilul se hrăneşte în mod independent, în care scop încep să fie secretaţi fermenţii digestivi din stomac şi intestin, dar puterea lor este încă slabă. Numai cu încetul, în cursul lunilor următoare, sucul gastric şi secreţiile intestinale încep să fie suficiente şi digestia se poate desfăşura în mod normal şi cu alte alimente decât laptele mamei.

Laptele matern este alimentul cel mai bine suportat de sugar, este propriu speciei umane, se digeră uşor, este lipsit de microbi, conţine vitaminele necesare, anticorpi (substanţe cu acţiune antimicrobiană) şi fermenţi care ajută digestia. în cazuri speciale nou-născutul poate fi hrănit cu lapte de vacă, dar acest aliment are multe inconveniente: este un lapte cu o compoziţie nepotrivită pentru sugar, fiind destinat altei specii animale; se infectează lesne cu microbi care se înmulţesc foarte repede, în special vara, dacă nu este păstrat în condiţii corespunzătoare; prin fierbere pierde fermenţii şi vitaminele. Astfel de copii vor primi de aceea un produs dietetic recomandat de medic: lapte praf integral sau unul din produsele menţionate mai departe.

Femeia care alăptează se reface mai uşor după naştere decât cea care nu alăptează, se leagă mai mult de copil, este mai calmă şi are sentimentul datoriei împlinite. Dar mai important este faptul că sugarul hrănit la sân se dezvoltă mult mai bine. Un copil hrănit la sân nu suferă de infecţii intestinale de origine alimentară.

În primele 5 —6 zile după naştere, mama secretă un lapte care are ceva din serul sangvin pe care îl primea fătul în uter şi care se numeşte colostru, iar popular horastră sau colastră. Are culoare galbenă, este translucid. Bogat în proteine (mai ales lactalbumine), săruri minerale şi substanţe imunizante, este relativ sărac în lactoză, grăsimi. Asigură echilibrarea organismului şi
datorită conţinutului de săruri minerale, exercită o acţiune laxativă, necesară în primele 24 de ore după naştere. Colostrul este cel mai potrivit aliment pentru primele zile de viaţă. Secreţia de colostru durează circa 5 zile; face loc (alte 5 zile) laptelui de tranziţie.

Compoziţia laptelui de femeie variază în legătură cu perioada lactaţiei şi cu ora din zi. Compoziţia variază chiar în cursul aceluiaşi supt: prima parte este mai săracă în grăsimi decât laptele de la sfârşitul suptului. Cantitatea de lapte secretat în 24 de ore depinde şi de vigoarea cu care suge copilul. Faptul că laptele mamei este cel mai bun aliment pentru sugar este demonstrat în mod riguros şi de faptul că sugarii hrăniţi la sân se dezvoltă normal, au pielea roz-catifelată, cu un strat celulo-adipos tare, nu au tulburări gastrointestinale şi se îmbolnăvesc mult mai rar decât cei hrăniţi artificial. O mamă care şi-a dorit copilul şi-l iubeşte trebuie s-o dovedească, hrănindu-l la sân!

Curând după naştere, unele mame nu au destul lapte. Ele nu trebuie să-şi piardă răbdarea, ci să-şi pună copilul la fiecare 3 ore la sân, deoarece suptul este stimulentul cel mai bun pentru secreţia lactată. Secreţia lactată nu este abundentă la început; unele mame au puţin lapte în primele 2 —3 săptămâni, pentru ca apoi cantitatea să crească corespunzător, iar alte .mame au o cantitate mare de la început (furia laptelui) şi sânii sunt dureroşi. Dacă mama observă că copilul nu a supt cantitatea necesară, udă mai rar cârpele, este agitat, nu doarme, plânge (uneori este mai somnolent), nu creşte în greutate, se va adresa medicului.

Copilul se naşte cu deprinderea de a suge. Din primele clipe de viaţă se remarcă mişcările de supt ale copilului. De aceea este bine ca sugarul să primească laptele matern direct de la sân. Dacă îi vom da laptele mamei cu linguriţa sau cana, mama va pierde mai curând laptele şi apar pericolele contaminării laptelui cu microbi.

Primul supt va fi la 6 —12 (24) de ore de la naştere (în funcţie de starea copilului şi a mamei). In primele ore se dau la fiecare 2 —3 ore câte 2 —3 linguriţe de apă fiartă şi răcită, zaharată 5%. Prima punere la sân trebuie făcută cu răbdare, deoarece copilul are o uşoară toropeală după naştere şi oricum este... la primul supt.

Înainte de a pune copilul la piept, mama va trebui să-şi facă toaleta sinului şi a mâinilor: se va spăla pe mâini cu apă şi săpun, după care va şterge sfârcul şi pielea din jurul mamelonului cu apă fiartă şi răcită. Nu se va folosi soluţia de acid boric, care este toxică pentru copil şi de altfel, şi ineficace.

Toaleta mâinilor şi sinului trebuie făcută cu regularitate la fiecare masă. Când mama se poate ridica din pat va alăpta copilul şezând comod pe un scaun, bine rezemată de speteaza acestuia şi sprijinindu-şi ambele picioare pe un scăunel mic, sau numai piciorul drept atunci când alăptează din sânul drept, sau stângul, când alăptează din cel stâng. Dacă mama stă incomod, oboseşte curând şi uneori ia copilul prea repede de la piept. După ce schimbă rufăria copilului, îşi spală mâinile şi sânul, culcă copilul pe genunchi şi îl susţine cu mâna de-a lungul spatelui, capul copilului fiind aşezat în plică cotului mamei; apoi ia sânul între degetele mijlociu şi arătător, mulge câteva picături de lapte şi introduce mamelonul în gura copilului apăsând uşor sânul şi supraveghind ca sugarul să poată respira în timpul suptului

Durata şi orarul supturilor.

Primele supturi nu vor depăşi 5 —10 minute, deoarece cantitatea de colostru este mică, mameloanele trebuie protejate de fisuri şi copilul nu are putere să sugă. După câteva zile copilul se obişnuieşte să sugă şi trage laptele cu putere; se instalează şi secreţia lactată a mamei, de aceea, durata suptului poate fi prelungită până la 15 —20 de minute. Accentuăm că durata suptului nu va fi niciodată prelungită peste 15—20 de minute.

La sfârşit, sugarul va fi ridicat vertical şi sprijinit de pieptul mamei, provocându-i-se eructaţia (eliminarea aerului înghiţit în timpul suptului), prin mici lovituri cu palma pe spate, între omoplaţi. La început şi în maternitate nou-născuţii normali sunt puşi de obicei la sân la fiecare 3 ore: 6, 9,12,15,18 şi 21 (eventual şi 24). La unele maternităţi se foloseşte de la început programul de 5 mese în 24 de ore: 6,10, 14, 18, 22. Prematurii primesc 7—(10) supturi, la aproximativ 2 —(3) ore, în raport cu indicaţiile medicului.

Copiii născuţi la termen, cu greutate normală şi care cresc normal în greutate pot fi trecuţi foarte curând (între 4 şi 6 săptămâni) la 5 supturi în 24 de ore: 6,10,14, 18, 22. Este de dorit ca sugarul să nu fie trezit din somn pentru a suge, chiar dacă prelungim prin aceasta intervalul ca să sugă. în felul acesta suge mai puternic şi, fiind sătul, rămâne liniştit după supt, chiar dacă nu doarme.

De fiecare dată, alăptarea se face la un singur sân. De altfel, laptele de la începutul alăptării este mai sărac în grăsimi, deci un sugar care suge de fiecare dată din ambii sâni va primi un lapte mai puţin hrănitor. Când mama are prea puţin lapte, va pune copilul să sugă de fiecare dată de la ambii sâni. Dacă, dimpotrivă, laptele este în cantitate prea mare, cantitatea care a rămas după ce a mâncat copilul se va extrage prin muls până la ultima picătură, pentru a menţine în continuare secreţia lactată. Există în prezent şi tendinţa ca alăptarea sugarului să devină dintr-o problemă tehnică rigidă — un act natural, supus legilor naturii. Unii specialişti recomandă o alimentaţie „liberală", alimentaţia „ad libitum" (cât vrea).

Toţi sugarii normali au tendinţa să dezvolte „obiceiul" de a deveni periodic înfometaţi; pot fi ajutaţi, dar răspunsul la întrebarea „cât de mult şi cât de des să mănânce" poate fi rezolvat în favoarea perceperii saţietăţii (saturării) sugarului.

Alimentaţia „ad libitum" nu dăunează nutriţiei sugarului şi nici părinţilor; părinţii trebuie încurajaţi, pe măsură ce capătă
experienţă, să permită sugarului un aport de lapte matern „ad libitum".

Sugarii normali tind să-şi mărească spontan intervalul între supturi,
pe măsură ce cresc:

- în primele 7—(10) zile, preferă 6—8 (chiar 10) supturi în 24 de ore, la intervale neregulate

-sugarii în greutate de 3 200—3 500 g au nevoie, de obicei, de 6—7 prânzuri în 24 de ore, la aproximativ 3 ore interval;

- majoritatea sugarilor de 4 000—4 500 g se mulţumesc cu 5 prânzuri în 24 de ore, la circa 4 ore interval;

- majoritatea sugarilor nu mai au nevoie de suptul de noapte la (1 1/2) —2—(3) luni; de aceea mama va suprima masa de noapte imediat ce este posibil;

- mama va favoriza tendinţa naturală de mărire a intervalului dintre
supturi; nu se va hrăni sugarul ori de câte ori se trezeşte.

Pe măsură ce sugarul creşte şi capacitatea lui de comunicare cu mama se îmbogăţeşte se poate încerca trecerea neforţată la un program de alimen¬taţie la sân „mai rigid", mai potrivit atât pentru sugar, cât şi pentru mamă şi familie. Aceasta se realizează uşor la vârsta de (2) —3 —(4) luni, iar dacă tentativa reuşeşte, liniştea mamei, mai puţin solicitată, se va răsfrânge pozitiv asupra stării sugarului.

In cazul în care o mamă nu poate „descifra" ritmul foamei sugarului ei, sau nu se poate adapta la variaţiile apetitului copilului (inclusiv datorită ocupaţiilor sale) sau nu se simte în siguranţă cu o schemă „liberală" de alimentaţie, sau în cazul sugarilor care sunt de la 3 luni într-o creşă, se poate institui schema regulată de alimentaţie naturală a sugarului.

Oricare ar fi schema după care este alimentat sugarul la sân, trebuie evitate atât carenţa, cât şi excesul.

Alimentarea prea frecventă (cu excepţia primelor 1 —2 săptămâni de viaţă) poate să ducă la supralicitarea digestiei, cu consecinţele ei: nervozitate, somn superficial şi/sau întrerupt, colici, scaune prea frecvente, prea lichide, creş¬tere excesivă în greutate (peste 40 g pe zi în medie — adică peste 1 200 g pe lună); creşterea se poate chiar încetini uneori.

Creşterea normală în greutate dovedeşte că sugarul îşi primeşte cantitatea necesară de lapte. Atunci când se bănuieşte o creştere insuficientă a greutăţii, se poate face şi proba suptului; se cântăreşte copilul, timp de 24 de ore, înainte şi după fiecare supt, făcându-se diferenţele dintre greutatea copilului înainte de supt şi cea după supt; adunând cantităţile de lapte primite de copil la toate supturile din 24 de ore aflăm cantitatea globală de lapte primită de copil în cele 24 de ore.

Cantitatea de lapte care trebuie să o primească un sugar în 24 de ore depinde de vârsta şi greutatea lui. Orientativ vom arăta că un copil în a 3-a zi va suge 140 —180 grame; în a 4-a zi 240 — 280 grame; la 2 săptămâni circa 500 grame; la o lună 600 —650 grame; la 2 luni 700 —750 grame; la 3 luni 850 —900 grame. Sau, folosind o formulă simplă şi practică, mai putem spune şi astfel: copilul de 2 —6 săptămâni suge o cantitate de lapte egală cu 1/5 din greutatea lui; de la 6 săptămâni la 4 luni, circa 1/6 din greutate; de la 4 la 6 luni, aproximativ 1/7 din greutatea lui. Conform altei formule, copilul suge zilnic câte 150 g lapte pe fiecare kilogram de greutate a corpului, cantitate repartizată în cele 5 —6 supturi. Cu alte cuvinte, un copil de 5 kilograme suge 750 grame de lapte pe zi.

Cântărirea doar a unuia sau a două supturi pe zi nu este utilă, deoarece cantitatea de lapte diferă mult de la o masă la alta.

Nu toate mamele au lapte suficient; unele nu au avut răbdarea necesară altele au făcut fisuri la mamelon şi de teama durerii nu au lăsat suficient timp copilul la sin, în sfârşit, la altele, secreţia lactată este insuficientă. Pentru prevenirea şi remedierea acestor situaţii mama va bea câte 100—200 ml apă, limonada sau ceai cu 15—30de minute înainte de fiecare supt. Berea şi supele cu făinoase nu stimulează secreţia lactată mai mult decât alte lichide, iar ceapa nu are nici un efect. Unii copii refuză sinul după ce mama a ingerat o cantitate mai mare de ceapă sau varză. Băuturile alcoolice sunt contraindicate mamei, deoarece alcoolul trece în lapte şi poate provoca sugarului o intoxicaţie deosebit de gravă.

Igiena alimentară a mamei care alăptează.

Cu acest prilej amintim că alimentaţia mamei este cea obişnuită, la care se adaugă 1/2—3/4 litru de lapte, iaurt şi obligatoriu legume sub formă de salate sau fierte (cu unt, ulei, smântână), ca şi fructe proaspete. Cu excepţiile arătate, nu există alimente care să dăuneze copilului, dacă sunt bine tolerate de mamă. Pentru sănătatea ei şi a copilului pe care-1 alăptează, mama are nevoie de vitamine în cantităţi mai mari, care pot fi acoperite prin Viplex (2—3 drajeuri pe zi) sau polivitamine (6 —8 drajeuri pe zi), în tot cursul alăptării.

Este de dorit ca femeile care alăptează să ia cât mai puţine medicamente şi cât mai rar, pentru că unele trec în lapte şi deci la copil.

Alcoolul realizează în lapte aceleaşi niveluri ca în sânge, prin urmare băuturile alcoolice (chiar cele slabe ca berea sau vinul) sunt interzise, ca şi fumatul de altfel. Femeia poate să bea 1—2 cafele mici pe zi; cantităţi mici de cafeina trec în lapte şi excesul de cafea provoacă agitaţie sugarului (Pepsi, Coca-Cola conţin cafeina!).

Mama care alăptează poate să ia în 24 de ore din proprie iniţiativă şi dacă este evident necesar, în total 1 —2 comprimate din următoarele medicamente: antinevralgic, fasconal, acid acetilsalicilic. Medicul este cel îndreptăţit să prescrie alte medicamente care sunt necesare. Menţionăm că sulfamidele (inclusiv biseptol) sunt contraindicate, cel puţin în cursul primelor două săptămâni ale alăptării. Tetraciclină realizează (ca şi alcoolul) aceleaşi concentraţii în lapte, ca şi în sângele mamei; nu este de aceea recomandată, pentru că se depune în smalţul dentar al sugarului, deci dinţii vor fi galbeni (şi mai fragili, potrivit unor păreri).

Subliniem că cel mai bun stimulent pentru secreţia lactată rămâne suptul copilului. In general, 90% din femei sunt capabile să-şi alăpteze (cel puţin parţial) copilul.

Dacă cu toate eforturile depuse (sub control medical), cantitatea de lapte rămâne insuficientă şi pentru a preîntâmpina distrofierea copilului, mama trebuie să se adreseze medicului pentru a fi îndrumată şi în privinţa completării alimentaţiei. Pentru a nu-şi înţărca prea devreme copilul, mama să nu ofere sugarului lapte cu ajutorul biberonului, căci copilul va opta repede pentru biberon, deoarece laptele de vacă sau praf la care s-a adăugat zahăr, făină, este mult mai gustos decât laptele de mamă şi sugarul depune un efort mai mic decât la supt. Pentru ca sugarul să nu refuze sânul (deci să nu se înţarce prematur) recomandăm alimentaţia cu linguriţa, pe care sugarii o deprind de obicei lesne, mai ales dacă li s-a administrat în prealabil ceaiul tot cu linguriţa.

Durata alimentaţiei naturale. Toate opiniile sunt concordante: superioritatea ei este de necontestat în primele 3 luni de viaţă ale sugarului. Apoi fie că începe alimentaţia mixtă, fie că începe diversificarea, este foarte util ca alăptarea să continue până la 6 luni şi sugarii pot (trebuie) să fie înţărcaţi la 6 şi cel mai târziu până la 9 luni.


Sursa Imaginii - freeschoolclipart.com


Tag-uri: san, lapte, copil



Categorie: Lumea Femeilor  - ( Lumea Femeilor - Archiva)

Data Adaugarii: 21 September '10


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :