Dispepsia este un termen relativ invechit, indicand o suferinta digestiva functionala. Prin dispepsie se intelege o digestie grea, dureroasa. Ea este mai frecventa la persoanele usor excitabile, obosite.

Ceea ce caracterizeaza dispepsia sunt mai ales durerile care variaza de la o zi la alta, fara o relatie evidenta cu mesele sau cu unele alimente. Apare ca o arsura si ca o crampa, dupa o emotie ori o stare psihica; se insoteste de greata, balonari, eructatii.

La examenul radiologie si tubajul gastric nu se descopera nimic caracteristic. Tratamentul va avea in vedere starea generala:

repaus fizic si psihic, sedative la excitatii, tonice la cei debilitati.

Cat mai putine medicamente!
Se vor calma durerile cu comprese calde pe abdomen, ceaiuri de sunatoare si numai la nevoie se recurge la novocaina, alcaline. Cura hidrominerala da rezultate bune prin scaderea sensibilitatii peretilor stomacului.

Dispepsia sugarului, tulburare digestiva acuta, in cursul careia apar febra, scaunele diareice si varsaturile ce antreneaza o pierdere de lichide si minerale din organismul sugarului, manifestata prin scadere in greutate.

Cauzele care produc boala pot fi clasificate in 2 categorii:

a) cauze alimentare:
de ordin cantitativ (cantitati prea mari de lapte) si de ordin calitativ (alimente nepotrivite varstei sau alterate, lapte contaminat cu diferiti microbi si pastrat in conditii neigienice la caldura);

b) cauze infectioase:
infectii intestinale (dizenterie) sau generale (otita, bronhopneumonie). Cea mai frecventa cauza o constituie infectiile intestinale.

Boala se manifesta prin scaderea poftei de mancare, indispozitie, apoi prin scaune diareice, semilichide sau lichide, verzui, cu sau fara mucus, uneori cu sange (in care caz poate fi vorba de o dizenterie), varsaturi si febra.

Boala evolueaza cu atat mai grav, cu cat copilul este mai mic si cu cat are o stare de nutritie mai proasta (distrofie). Boala poate fi prevenita prin inlaturarea cauzelor care o produc.

Cauzele alimentare ale bolii pot fi prevenite:
a) prin alaptarea la san cel putin pana la 5-6 luni si evitarea intarcarii in lunile de vara;
b) printr-o alimentatie mixta sau artificiala corecta:
administrare de lapte praf dizolvat in apa fiarta si racita, preparat inainte de fiecare masa, in vase curate si in dilutiile recomandate de medic (vezi lapte praf).

Laptele de vaca lichid nu se recomanda la sugari, fiindca nu i se poate garanta sterilitatea si nici constanta compozitiei. Sunt obligatorii pastrarea biberoanelor si tetinelor curate, fierte dupa fiecare masa, respectarea masurilor de igiena de catre persoanele care alimenteaza copilul, respectarea programului de alimentatie stabilit de medic, adica din 3 in 3 ore in alimentatia naturala si la 3 1/2-4 ore in alimentatia artificiala, cu pauza de lapte obligatorie in timpul noptii; respectarea regulii celor doua hidrocarbonate in alimentatia sugarilor (zahar 5% la totalul amestecului din lapte + un produs fainos care difera dupa varsta copilului (apa de orez sub 2-3 luni, faina alba de grau rumenita peste 2-3 luni si gris dupa 4-5 luni).

Diversificarea alimentatiei (introducerea piureului de legume, a galbenusului de ou, a branzei de vaci si a carnii) se va face treptat, incepand cu cantitati mici si numai la indicatia medicului. Cauzele infectioase pot fi prevenite prin evitarea persoanelor bolnave si a aglomeratiilor, crearea unor conditii de mediu adecvate in camera copilului (temperatura 18-20°, aerisirea repetata, curatirea prafului, igiena patului si a corpului copilului), calirea organismului prin scoaterea lui in aer liber, pentru o durata variabila dupa anotimp si varsta, respectarea indicatiilor pentru vaccinarile uzuale. T

ratamentul dispepsiei sugarului se efectueaza in conformitate cu indicatiile medicului si consta in urmatoarele date esentiale:
administrarea unui purgativ salin (sulfat de sodiu) in doze de 2 g pe an de varsta, dieta hidrica si dieta de tranzitie, care are unele proprietati antibacteriene si o oarecare valoare calorica; preparatele cele mai folosite sunt:
supa de morcovi sau apa (mucilagiul) de orez.

Realimentarea se face in general dupa urmatoarele principii: sub varsta de 5-6 luni cu un preparat de lapte, ordinea preferintei fiind urmatoarea:
Eledon (babeurre) sau lapte praf (integral sau semiecremat „lacto") si eventual acidulat.

Aceste alimente dietetice se introduc in cantitati foarte mici, cate 10-20 g la fiecare masa, cantitatea lor fiind crescuta progresiv, in scara, zilnic, cu cate 10-20 g pentru fiecare masa, scazandu-se concomitent, cu aceeasi cantitate, supa de morcovi sau mucilagiul de orez pe care copilul le primeste in continuare.

In acest fel, se poate ajunge in 7-10 zile la regimul normal al copilului (la sugarul distrofic cu o greutate subnormala se ajunge la regimul normal varstei dupa un interval mai lung).

La sugarii de peste 6 luni, dupa dieta de tranzitie, intrucat laptele este mai rau tolerat se reia alimentatia cu fainoase cu apa (gris cu apa, orez cu apa, macaroane fierte).

Dupa cateva zile se adauga branza de vaci, apoi 5% zahar la fainoasele cu apa si dupa aceea unt proaspat (la sugarul trecut de 8 luni, carne fiarta) si la urma de tot lapte praf cate 5-10 g pudra de lapte in fiecare zi in fainoasele cu apa.

Acest regim trebuie individualizat in functie de particularitatile varstei, de starea de nutritie, de alimentatia anterioara etc. Tratamentul dietetic se face sub protectia antibioticelor prescrise de medic (pentru lichidarea infectiei intestinale); uneori este necesara injectarea solutiilor hidrosaline (solutie fiziologica, solutie Ringer) pentru inlocuirea pierderilor hidrosaline.

In convalescenta se ajuta refacerea organismului prin administrare de vitamine.

---

Tag-uri: dispepsie, digestie, dureri

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 04 April '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---