Aerul acţionează benefic asupra organismului uman prin intensificarea metabolismului, întărirea sistemului nervos, îmbunătăţirea activităţii sistemului cardio-vascular, respirator şi solicitarea sistemului termoreglator. Gradul de acţiune depinde de: temperatura, umiditatea, viteza de deplasare, puritatea aerului, etc.
Reguli de aplicare:
- călirea să se înceapă într-o cameră, balcon sau terasă închisă, la o temperatură de 2O°-25°C, care trebuie să scadă treptat zilnic (costum sumar în camera aerisită prealabil) apoi cu fereastra întredeschisă şi mai târziu deschisă, obţinându-se o scădere treptată a temperaturii aerului;
- băile de aer afară încep în sezonul cald între orele 7-8, o singură dată în zi,
timp de 5-10 minute, ajungând la 2 ore şi la două băi pe zi;
- încălzirea prealabilă înainte de începerea băii, fără a se ajunge la transpiraţie;
- la apariţia senzaţiei de frig, manifestată prin oripilaţie [zbârlirea părului], baia se întrerupe şi se iau măsuri de încălzire a corpului;
-între baie şi masă să se lase un timp de 1 Va -2 ore;
- după eforturi mari nu se face baie de aer, organismul trebuie să-şi revină la normal;
- baia de aer se termină cu un automasaj şi cu folosirea unor procedee de călire cu apă.
Călirea cu ajutorul soarelui
Trecând prin atmosferă, nu toate radiaţiile solare ajung pe pământ, sunt parţial difuzate, reflectate, absorbite de moleculele gazoase sau de aerosoli. Cantitatea de energie radiantă solară care ajunge pe pământ depinde de:
- înălţimea soarelui deasupra orizontului, de lungimea drumului parcurs de razele solare (drum lung = radiaţii mai reduse);
- gradul de transparenţă a atmosferei - când atmosfera este lipsită de particule în suspensie, de nori, etc. cantitatea de radiaţii este mai mare;
- unghiul sub care cad razele solare pe suprafaţa orizontală; când unghiul este mai mic, radiaţiile sunt mai reduse, pe unitatea de suprafaţă (cm3) revine o cantitate mai mică; sunt indicate zilele senine şi orele la care soarele se găseşte la 30° faţă de orizontală întrucât sub această înălţime întrucât băile sunt inutile din punct de vedere al ultravioletelor, importante în procesul de călire.
Reguli pentru călire:
- baia trebuie să fie progresivă, directă, totală şi continuă, poziţia indicată fiind culcat, cu picioarele orientate spre soare;
- dozarea se face după timp sau după intensitatea Radiaţiilor pe unitatea de suprafaţă (cu actinometrul), de la câteva minute pe fiecare parte a corpului până la 1-2 ore şi chiar mai mult.; se mai foloseşte metoda expunerii pe segmente începând cu membrele inferioare până la genunchi, apoi coapsele, abdomenul, spatele şi după B zile se ajunge la expunerea întregului corp timp de 30
minute (indicată la copiii mici şi la bătrâni);
- capul şi ochii trebuie protejaţi, dar nu cu obiecte din material impermeabil care stânjenesc aerisirea;
- cel mai indicat timp orar pentru zona noastră climatică este între orele 8-11 dimineaţa, când temperatura nu este prea ridicată;
- baia de soare se face după un dejun uşor şi se termină cu cel puţin o oară înainte de masă, iar după masa de prânz se reia după 2-3 ore;
la începutul călirii, se face o singură baie pe zi ajungând apoi la două, cu o pauză de 4 ore;
- după terminarea băii de soare, se recomandă odihnă la umbră 10-12 minute, urmată de duş.
Nerespectarea acestor reguli, duce la o serie de accidente precum arsuri de gradul I şi II, şoc termic (fenomenul de suraîncălzire), insolaţia {congestie cerebrală determinată în special de razele infraroşii).
Călirea cu ajutorul soarelui este contraindicată în următoarele cazuri: tuberculoză pulmonară evolutivă, stări febrile, excitabilitate nervoasă crescută, starea de supraantrenament la sportivi, stări fiziologice speciale la femei (sarcină, flux menstrual). Băile de soare se pot face oriunde în mijlocul naturii, într-un loc deschis (munte, mare, pe lângă ape sau benzine, pe acoperişurile şi în balcoanele caselor etc). Este preferabilă călirea la munte, dar mai ales la mare, datorită caracteristicilor climatice ale acestor zone:
a) climatul alpin (de munte):
- intensitatea razelor solare este crescută, existând un strat de aer mai subţire, radiaţiile sunt reţinute într-o proporţie mai mică;
- puritatea mai mare a aerului;
- albedoul (reflectarea razelor solare) produs de zăpadă (80-85%);
- uniformitate a razelor solare (variaţii climatice mai mici între vară şi iarnă);
- posibilitatea folosirii băilor de soare şi iarna.
b) climatul marin:
- excesul de luminozitate la malul mării, explicat prin reflectarea razelor solare de către suprafaţa apei şi de către nisip;
- puritatea aerului, fără praf, curat;
- orizontul larg, care determină uniformizarea radiaţiilor, mai perfect decât la munte;
- persistenţa luminozităţii în zilele în care cerul este acoperit cu un strat subţire de nori, care difuzează radiaţiile solare, lucru care nu împiedică baia de soare; bogăţia de raze ultraviolete, explicată prin fenomenul de absorbţie a razelor calorice de către vaporii de apă din atmosferă, de apa mării şi chiar de nisipul de pe plajă (deasupra mărilor umiditatea este de 75-80%);
- aerul de pe litoral este încărcat cu particule fine de apă ce conţin clorură de sodiu, sulfat de magneziu, iod, siliciu coloidal, conţine şi o mare cantitate de ozon, completând baia de soare cu o baie de aer;
- absorbţia unei părţi a razelor Molare calorice de către mare şi nisip transformă baia de soare într-un puternic factor răcoritor, motiv pentru care baia de soare trebuie făcută cât mai aproape de ţărm.
Călirea cu ajutorul aerului
