Accidentele de circulaţie se definesc ca vătămarea integrităţii fizice a unei persoane, datorită unui mijloc de circulaţie (rutier, feroviar, naval, aerian etc).

Fără indoială, accidentele de circulaţie provocate de transportul feroviar sau aerian sunt deosebit de grave, dar incomparabil mai rare decât cele provocate de traficul rutier.

in secolul nostru, mijloacele de transport folosite in traficul rutier (automobile, autobuze, motociclete, tramvaie, troleibuze, camioane, biciclete etc), au determinat adevărate „epidemii" de accidente.

in statisticile ultimilor ani, decesele prin politraumatisme provocate de accidentele de circulaţie ocupă locul trei, dar se situează pe primul loc drept cauză de deces la tineri.

Războ aiele din intreaga istorie a SUA nu au ucis atâţia americani, cât a făcut-o
automobilul ân cei 100 de ani de existenţă. Ţara noastră inregistrează, in ultima vreme, o medie anuală de aproximativ 5 000 de accidente de circulaţie.

Evaluarea economică a actului medical prestat pentru ângrijirea .şi salvarea vieţii accidentaţilor rutieri duce la ângrijorătoarea concluzie că o mare parte din bugetele asistenţei medicale sânt alocate acestora.

S-au făcut studii amănunţite privind cauzele accidentelor rutiere. Toţi factorii care concură la producerea lor au fost studiaţi ân amănunţime (omul, vehiculul, drumul rutier).

La om au fost incriminate mai multe cauze posibile: alcoolul, fumatul, conducerea „agresivă", ignoranţa conducătorilor incepători, neatenţia la volan, oboseala, consumul abuziv de medicamente, excesul de viteză etc.

Legat de factorul automobil, circulaţia unor automobile cu defecţiuni la sistemele de direcţie şi frânare, pneuri uzate, numărul imens existent de vehicule (250 de milioane), nefolosirea centurilor de siguranţă, neutilarea cu truse de prim ajutor etc, sânt factori potenţiali.

Industrializarea, prezentă in marea majoritate a ţărilor lumii, a creat centre urbane deosebit de populate. Arterele rutiere din aceste adevărate metropole au devenit mult prea solicitate, atât de pietoni, cât şi de automobilişti. Poleiul, frigul, vântul, ploaia cresc considerabil numărul accidentelor de circulaţie.

S-au impus măsuri pentru corectarea deficienţelor, privind toţi factorii provocatori de accidente rutiere.

Exigenţa in acordarea permisului de conducere este mult crescută ân toate ţările lumii. S-a introdus testarea psihologică a celui ce solicită permisul. Legislaţia a devenit drastică cu cei ce conduc sub influenţa alcoolului. Televiziunea, radioul popularizează influenţa drogurilor, a medicamentelor asupra reflexelor conducătorului auto.

A fost interzisă circulaţia pe drumurile publice a vehiculelor cu defecţiuni tehnice. S-au introdus verificări tehnice anuale. S-a interzis circulaţia vehiculelor rutiere in perioade de ierni grele, cu zăpezi abundente; s-a interzis circulaţia ân anumite zone improprii (polei).

O vina aparte in provocarea accidentelor rutiere aparţine pietonilor.

Nerespectarea regulilor de circulaţie (traversarea prin locuri nepermise, ne-respectarea culorii semaforului, circulaţia pe scările autobuzelor etc), duce la numeroase accidente.

Agresiunea mecanică a vehiculului rutier asupra victimei se face fie prin şoc direct, fie prin deceleraţie bruscă (obstacol ân plină viteză şi oprirea bruscă ân stâlpi, ciocnire cu alt vehicul, clădiri etc).

Particularităţile lezionale sânt date de mai mulţi factori:

a) Modul ân care survin leziunile, S-a incercat gruparea ân următoarele sindroame:

— sindromul planşeului de bord (poate să dea fracturi de rotulă, de diafiză femurală, de col femural, de cotii, fractură, luxaţie coxo-femurală etc).

Este caracteristic pentru pasagerul aşezat pe locul de lângă şofer;

— sindromul volanului dă traumatismul toracic, de la fractură simplă a coastelor până la voletul costal cu toate complicaţiile imediate (inţeparea pleurei, a plămânului);

— sindromul proiecţiei inainte (ejectarea prin parbriz), producător de traumatisme cranio-cerebrale şi faciale;

— sindromul „du-te, vino" (acceleraţie-deceleraţie bruscă) determină leziuni grave ale coloanei vertebrale, ân special ale celei cervicale, cu interesarea măduvei spinării (tetraplegie);

— sindromul ejecţiei din vehicul dă traumatisme cranio-cerebrale şi traumatisme ale coloanei vertebrale.
Bicicliştii şi motocicliştii dau ân accidentele de circulaţie un număr important de traumatisme cranio-cerebrale, traumatisme ale coloanei vertebrale, fracturi de claviculă. Se intâlnesc insă şi traumatisme ale membrelor (plăgi, fracturi, fracturi deschise).

b) Viteza de deplasare a vehiculului care provoacă accidentul influenţează considerabil intensitatea leziunilor. Considerăm că un singur exemplu este edificator. in timpul decelerării bruşte (opririi), la un vehicul care circulă cu viteza de 60 km/oră, are loc un fenomen: ficatul victimei loveşte peretele abdominal ca şi când ar avea 28 kg, iar la viteza de 100 km/oră ca şi când ar avea 47,6 kg.

c) Tipul de vehicul care provoacă leziunea. Automobilele care au gardă mică de sol, lovesc gambele, genunchii, coapsele. Automobilele, autobuzele lovesc abdomenul, toracele, provocând leziuni viscerale. Automobilele cu motorul in faţă dau un plus de securitate şoferului, ân cazul unei tamponări.
Clinic sunt intâlnite patru sindroame: sincopa (comoţia cerebrală), coma, şocul şi insuficienţa renală acută (sindromul de strivire).

sursa imaginii freedigitalphotos.net

---

Tag-uri: leziune, viteza, impact

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 06 October '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---