Prin definiţie, simptomele sunt manifestări subiective determinate de diferite cauze obiective. Astfel, simptomele sunt simţite de bolnav, fiind diferite de la persoană la persoană, în funcţie de personalitatea, sensibilitatea, fondul nervos al fiecăruia.
Practic, aceleaşi leziuni pot provoca dureri violente unui bolnav, iar altuia doar un discret disconfort. In concluzie, nu se poate aprecia gravitatea bolii pe baza intensităţii simptomelor, cunoscându-se faptul că numeroase boli cu prognostic grav sunt însoţite de simptome minime.
Spre deosebire de simptome, semnele observate de medic cu pregătirea şi experienţa sa sunt obiective, caracteristice diferitelor afecţiuni.
În continuare, vom descrie câteva din simptomel
e legate de bolile aparatului digestiv.
Pierderea poftei de mâncare (anorexia)
Este determinată de o multitudine de afecţiuni: de la gastrită, ulcer, cancer, hepatite, tuberculoză, anemii, până la afecţiuni psihice. Ea poate fi selectivă pentru anumite alimente (carne, pâine în cancerul gastric) sau generale.
Anorexia poate să ducă la slăbirea organismului prin împiedicarea unei alimentări complete.
Inversul anorexiei, creşterea poftei de mâncare (polifagia) este întâlnită în diabet, afecţiuni parazitare etc. Bulimia este ingerarea fără măsură de alimente, urmată de vărsături survenite de obicei pe fond de teamă de îngrăşare. Polifagia poate să ducă uneori, mai ales la copii, la ingerare de pământ, infestat cu diferiţi paraziţi (geofagie).
Dificultatea la înghiţire (disfagia)
Apare îndeosebi în bolile esofagiene, cu senzaţia caracteristică dureroasă a blocării alimentelor la diferite niveluri în esofag.
Evacuarea pe gură
Evacuarea pe gură a aerului şi gazelor din stomac şi din porţiunea ter¬minală a esofagului se numeşte eructaţie. Eructaţiile apar frecvent la bolnavii cu obiceiul de a înghiţi des, de a vorbi în timpul mesei, la cei cu procese fermentative gastrice etc.
Durerea abdominală
Este practic cel mai important simptom al bolilor digestive, care apare sub diferite forme (de intensitate, iradiere şi durată), unele forme fiind însă caracteristice.
In general, în zona abdominală apar dureri de cauză locală, date de afectarea organelor digestive şi a celorlalte organe abdominale (rinichi etc.) şi dureri iradiate din alte zone, deci care exprimă leziuni.
Durerile abdominale au diferite localizări. Astfel, în cadranul abdominal superior drept (hipocondru) durerile sunt date de obicei de bolile ficatului şi sistemului biliar, dar pot să apară dureri iradiate de la alte organe (rinichi, intestin etc), iar în cadranul abdominal superior sting (hipocondrul sting) durerile se datorează splinei şi intestinului gros.
În cadranul abdominal inferior drept (fosa iliacă) apar dureri în cazul apendicitei, afecţiunilor intestinului gros, precum şi dureri iradiate din alte zone; simetric, în fosa iliacă stingă durerile sunt datorate afecţiunilor colonului stâng.
Caracterul durerii variază mult de la boală la boală şi de la individ la individ. Fiind o senzaţie subiectivă, ea apare sub forme multiple: apăsare, junghi, senzaţie de rupere, greutate, presiune etc, caractere care pot fi accentuate sau diminuate de anumite alimente sau de medicamente.
Durerile pot fi de scurtă durată, lungi sau ritmate de mese (în ulcer).
Durerile puternice localizate în toată zona abdominală, asociate cu întărirea musculaturii (abdomen „de lemn"), accentuate la respiraţie, obligând bolnavul să stea nemişcat sunt caracteristice peritonitei, care este o urgenţă medico-chirurgicală şi care trebuie rezolvată cât mai repede, Peritonitele apar frecvent în urma inflamării apendicelui, ce elimină puroi în cavitatea abdominală, provocând inflamarea peritoneului şi contractura musculaturii abdominale.
Durerea în capul pieptului (epigastrică) ritmată de orarul meselor este caracteristică ulcerului. Ea are şi caracter sezonier (de toamnă şi primăvară). Durerea pancreatică este o durere puternică în abdomenul superior, „în bară". Durerea afecţiunilor vasculare abdominale sau „angorul abdominal" apare imediat după masă, cedează uneori la nitroglicerină, duce la teama de alimentare şi astfel la pierderea din greutate.
Greaţa
Este o senzaţie datorată scăderii activităţii musculaturii stomacului în principal şi apare uneori din cauze psihice. Este uneori urmată de vărsătură.
Vărsătura
Este un act reflex care constă în eliminarea bruscă pe gură a conţinutului gastric. Vărsăturile pot avea cauze psihice şi cauze organice (uneori îndeplinesc o funcţie de apărare). Vărsăturile au diferite caractere în funcţie de cauza lor: pot fi amare (din cauza conţinutului de bilă refluată din intestin), acide (în cazurile de hiperaciditate), cu miros de fecale (în ocluzie intestinală). Uneori vărsătura poate opri durerea (vărsăturile gastrice).
Alături de cauzele digestive, ca şi greaţa, vărsăturile pot avea multiple cauze, de la cele psihice, la sarcină, boli cardiace, tumori cerebrale, intoxicaţii.
Prin definiţie, simptomele sunt manifestări subiective determinate de diferite cauze obiective. Astfel, simptomele sunt simţite de bolnav, fiind diferite de la persoană la persoană, în funcţie de personalitatea, sensibilitatea, fondul nervos al fiecăruia. 
