Din factorii psiho-sociali cu rol sanogenetic, armonia vieţii de familie generatoare de satisfacţii şi realizări, influenţează favorabil durata vieţii.

Longevitatea, în mod deosebit sub forma ei activă, nu ni se oferă; ea trebuie cucerită. Longevitatea este strins legata de alimentatie si stil de viata. In fiecare om chiar de la nastere actioneaza doua forte: forta de constructie ( care este determinata de o alimentatie echilibrata si naturala, o buna circulatie a lichidelor (cel putin 2 litri/zi), oxigenarea celulelor prin exercitii fizice si aer curat, somn profund si odihnitor, echilibru psihic, spirit viu, generos, fara prejudecati) si forta de distructie (determinata de o alimentatie dezechilibrata, prajeli, conserve, alcool, fumat, lipsa lichidelor care impiedica elimin area toxinelor, insuficenta oxigenare a celulelor prin lipsa de miscare si aer poluat, efort intelectual exagerat, somn superficial, insomnii, dezechilibru psihic, spirit egoist, labil, cu tendinta spre distrugere.).

De fapt, a şti să cucereşti longevitatea, a şti să îmbătrâneşti, este deopotrivă o ştiinţă şi o artă. Încă din 1798, Hufcland defineşte macrobiotica „ştiinţa şi arta prelungirii vieţii", printre condiţiile atingerii acestui dezideratmenţionând viaţa activă, căreia li acordă o importanţă majoră, observând totodată că majoritatea longevivilor au fost căsătoriţi.

Împlinirea familială printr-o relaţie conjugală armonioasă şi prin roadele ei fireşti, copiii, influenţează determinant starea de sănătate. Legătura afectivă în sânul acestor familii este atât de puternică, încât pierderea unui membru — părinte, copil, soţie —este o traumă psihică de mare intensitate. Se ştie de altfel că psiho-sociologii acordă un punctaj maxim stresului afectiv de acest gen.

Modelul familiei tradiţionale este benefic in dublu sens: bunicii şi părinţii îşi consideră viaţa împlinită, îşi menţin tonusul şi vigoarea văzându-şi viaţa şi preocupările continuate de copiii lor, iar aceştia din urmă găsesc în preajma bunicilor liantul afectiv al familiei, sfatul înţelept de care au nevoie, rezultat al instruirii şi experienţei de o viaţă.

Afecţiunea vârstnicilor — în măsura în care este egal împărtăşită descendenţilor, ceea ce se întâmplă în cazul celor cu o involuţie fiziologică —se traduce prin înţelegere, bunătate şi dărnicie şi este lipsită de condiţionarea şi tendinţa de posesiune întâlnite la adulţi.

La întrebarea „unde este locul vârstnicului?" atât de frecvent pusă în ultima vreme, răspundem răspicat: în modelul tradiţional al familiei, cu adaptările de rigoare la viaţa contemporană.

Ritmul accelerat al vieţii, bombardamentul informaţional, tehnicizarea, caracteristice societăţii contemporane, au schimbat şi continuă să schimbe cu rapiditate modelele şi conceptele tradiţionale.

Viaţa psiho-socială este specifică fiinţei umane şi schimbările survenite în acest domeniu au o mare rezonanţă în conştiinţa omului, efectele lor puţind fi de multe ori imprevizibile.

Inadaptabilitatea sau dificultăţile de adaptare constituie caracteristica de bază pe planurile biologic şi psiho-social al bătrâneţii. Societatea contemporană trebuie să cunoască aceste particularităţi şi să ţină seama de impactul veşnicelor schimbări asupra contigentului de vârstnici, mereu în creştere.

În prezent, mai mult ca oricând, este necesară cunoaşterea particularităţilor bio-psiho-sociale ale fiecărei grupe de vârstă, a ceea ce suntem şi putem deveni, a eventualelor contradicţii generate de modul nostru actual de viaţă, a soluţiilor şi posibilităţilor de rezolvare a acestora. Este necesară menţinerea armoniei nu numai între două generaţii, ci chiar între trei sau patru generaţii, pentru că în prezent nu mai este o raritate ca adultul să devină bunic, prezenţa străbunicului fiind din ce în ce mai frecventă în sânul unei familii.

Este de la sine înţeles că într-o familie al cărei bunic s-a născut la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui de al XX-lea şi în care mai există şi un strănepot, un tânăr al anilor '80, trebuie găsite cele mai potrivite căi pentru păstrarea unor relaţii armonioase, între generaţii atât de extreme. într-adevăr, este o adevărată ştiinţă, o adevărată artă să stabileşti legături viabile, trainice, între generaţii atât de diferite.

Cu mult tact, trebuie menţinută demnitatea octogenarului, făcând apel, ori de câte ori este nevoie, la experienţa lui de viaţă, dar în aceleaşi timp adultului trebuie să i se acorde independenţa şi posibilitatea unei exprimări totale, fără a frustra generaţia tânără, cu precocitatea ei şi curiozitatea vie, de idealurile sale impetuoase.

Procesul de îmbătrânire demografică a populaţiei se va accentua în perioada imediat următoare, generând pe plan medico-social o mulţime de probleme. Acestea îşi pot găsi rezolvarea, în măsura în care, pe baza unei previziuni ştiinţifice trebuie Întrevăzute soluţiile cele mai potrivite şi trecerea decisă la aplicarea lor. Conflictul dintre generaţii, acuzat şi resimţit in societăţile dezvoltate, poate fi prevenit sau cel puţin influenţat şi ameliorat.

Rezolvarea tuturor acestor probleme depinde In mare măsură de gradul de cultură a membrilor societăţii, necesită timp, cadre de specialitate, acţiuni concrete şi convergente, formarea unor noi concepte şi comportamente.
_{sursa imaginii - freeschoolclipart.com}

---

Tag-uri: batranete, macrobiotica, sanatate

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 24 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---