Reglarea circulaţiei cardiovasculare în raport cu solicitările la care este supus organismul se realizează pe cale nervoasă şi pe cale umorală. Parasimpaticul şi acetilcolina au o acţiune vasodilatatoare, cardioinhibitoare şi coronaroconstrictoare, iar simpaticul şi adrenalina au o acţiune vasoconstrictoare, cardioacceleratoare şi coronarodilatatoare.

Acţiunea cardioinhibitoare constă în rărirea contracţiilor cardiace, scăderea amplitudinii lor, scăderea vitezei de conducere a excitaţiei prin ţesutul nodal şi scăderea tonicităţii miocardului. Acţiunea cardio-acceleratoare constă în fenomene de sens invers.

Reglarea nervoasă a circulaţiei cardiovasculare se face prin mecanisme reflexe care se închid prin intermediul a patru centri bulbari aflaţi în stare de cuplare reciprocă : un centru cardioaccelerator şi unul vasoconstrictor, simpatici, un centru cardioinhibitor şi unul vasodilatator, parasimpatici.

Unele reflexe au punctul de plecare în zone reflexogene situate în aparatul cardiovascular, altele în afara acestui aparat. în aparatul cardiovascular există trei zone reflexogene : zona reflexogenă sinocarotidiană în sinusul carotidian, cea cardioaortică în crosa aortei şi în ventriculul stâng şi zona reflexogenă din atriul drept (între orificiile celor două vene cave).

Factorul excitant pentru primele două zone este variaţia tensiunii arteriale, iar pentru a treia zonă, creşterea tensiunii în venele mari, deci şi în atriul drept.
Creşterea presiunii arteriale determină un reflex cardioinhibitor şi vasodilatator prin excitarea receptorilor primelor două zone reflexogene. Drept efect, tensiunea arterială tinde să scadă la normal.

Scăderea tensiunii arteriale declanşează prin excitarea zonei reflexogene sinocarotidiene un reflex cardioaccelerator şi vasoconstrictor, având ca efect ridicarea tensiunii la normal, iar prin excitarea zonei reflexogene cardioaortice, un reflex exclusiv vasoconstrictor.

Creşterea presiunii în venele mari (stază venoasă) şi astfel în atriul drept dedansează reflexul cardioaccelerator şi vasoconstrictor al lui Bainbridge. Vasoconstricţia duce la creşterea presiunii arteriale, asigurând astfel irigaţia inimii în condiţiile accelerării ritmului. Inima pompează mai intens sângele din vene în artere încât presiunea venoasă revine la normal.

Reflexe cardiovasculare cu punct de plecare în afara aparatului cardievascular sunt : accelerarea inimii sub influenţa durerii şi a emoţiilor şi reflexele cardioinhibitoare ca efect al excitaţiei mucoaselor respiratorii, a viscerelor şi ca efect a comprimării globilor oculari etc.

Reglarea umorală a circulaţiei cardiovasculare se face, în special, sub influenţa adrenalinei care are o acţiune simpaticotonica şi sub influenţa acetilcolinei cu acţiune vagotonică. Un efect simpatiotonic are şi hipertensinogenul, substanţă secretată de ficat şi activată de o enzimă renală, numită renină. Tiroxina secretată de tiroidă are o acţiune cardioacceleratoare. Corticosuprarenala stimulează capacitatea de muncă a inimii. Vagotonina pancreatică are o acţiune cardioinhibitoare.

Creşterea moderată a concentraţiei sanguine de CO2 are o acţiune cardioacceleratoare şi hipertensivă, iar creşterea sa puternică are o acţiune inversă. Reducerea oxigenului din sânge (anemii, hemoragii mari, altitudine) are o acţiune cardioacceleratoare. Ionul de K+ măreşte sensibilitatea inimii la acţiunea factorilor cardioinhibitori, iar cel de Ca+, la acţiunea celor cardioaccleratori

Sursa Imaginii - freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: sange, capilare, inima

---

Categorie: Sanatate  - ( Sanatate - Archiva)

Data Adaugarii: 19 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---