Cand Shang Yang a început, prin 356 înaintea erei noastre, activitatea sa reformatoare sub ocrotirea regelui Xiao Gong (361-338 î.e.n.), regatul Qin era unul dintre cele mai slabe, dacă nu chiar cel mai slab, dintre cele şapte principale regate combatante. Pe graniţa de nord stăruia ameninţarea permanentă a regatului Zhao, pe cea de vest, a lui Wei şi Han (acesta încorporase şi regatul Zhou cu vechea capitală Luoyang), iar spre graniţade sud şi sud-vest presiunea venea din partea celui mai mare regat: Chu.

Celelalte două regate puternice, Yan şi Qi erau prea îndepărtate pentru a constitui o ameninţare. în plus, în Qi existau numeroase preocupări ştiinţifice şi filosofice (în Lin Zi, capitala regatului, fii nţa de prin 370 î.e.n. prima academie chineză), care temperau, în oarecare măsură, tendinţele războinice ale suveranilor Qi. Ea vest şi nord, însă, un alt pericol pentru Qin: triburile nomade Xiongnu (hunii) care atacau în permanenţă pentru a recuceri teritoriile luate de la ei de Qin în urma unor războaie purtate în secolul al V-lea. Qin era însă apărat de graniţe naturale dificil de trecut: la vest şi nord de marele Huanghe, în vest de munţi înalţi.

Oarecum la adăpost, Shang Yang a putut să-şi desfăşoare extraordinarul său spirit de organizator. A impulsionat efectuarea lucrărilor de irigaţie şi desecări, terenurile din Qin devenind cele mai fertile din China, precum şi desfăşurarea comerţului, favorizat de poziţia geografică a statului, care era ca o placă turnantă între mărfurile chinezeşti şi cele din Asia Centrală (prin intermediul hunilor). A apărut, astfel, în Qin, o pătură extrem de bogată de oameni, aşa-zisa noua nobilime, al cărei exponent era Shang Yang şi a cărei doctrină era Fajia. Fa = lege; reprezentanţii „Fajia", „legiştii", erau exponenţi ai noii nobilimi, bazată pe avere, care se opunea vechii nobilimi ereditare. Legiştii cereau instituirea proprietăţii private asupra păman-tului prin cumpărare (miezul reformei agrare), încetarea războaielor între regate, reforme corespunzătoare epocii. Legiştii au pus la baza teoriei lor despre organizarea politică şi statală legi severe şi un puternic birocratism. în acest fel, ei au introdus în istoria Chinei ideea de lege juridică ca instrument de conducere statală.

Despre epoca istorică traversată de China sunt şi astăzi discuţii intre istorici. Unii dintre ei apreciază că forma de proprietate privată asupra pămantului era de tip feudal şi că ea ar fi apărut la sfîrşitul mileniului al IIea, începutul mileniului I î.e.n. După aceştia trecerea de la sistemul de proprietăţi-fiefuri (în general dăruite de monarh) la proprietăţile cumpărate, trecere ce s-a făcut cam prin secolele al V-lea şi al Vl-lea î.e.n., a însemnat impunerea sistemului feudalo-moşieresc faţă de cel feudal timpuriu. Alţii, bazandu-se pe existenţa a numeroşi sclavi consideră că este vorba de trecerea de la sclavagismul timpuriu la cel evoluat, trecere începută încă în vremea dinastiei Zhou de Vest. Particularitatea specifică a dezvoltării formaţiunii sclavagiste în China antică a fost menţinerea îndelungată a obştei şi preponderenţa muncii agricultorilor-membri ai obştei asupra muncii sclavilor. Totodată, formele dezvoltate ale sclaviei au coexistat cu cele primitive (timpurii), ca de pildă sclavia casnică patriarhală; sclavia pentru datorii s-a dezvoltat în China relativ tarziu.

Principala reformă economică înfăptuită de Shang Yang a fost cea agrară, care prevedea, în esenţă, vanzarea şi cumpărarea liberă a pămantului, precum şi îngăduinţa „lucrării pămantului pe suprafeţe nelimitate". Reforma a ruinat rapid pe membrii obştilor şi a permis concentrarea pămantului în mainile noii nobilimi comercialo-cămătăreşti; legea separării obligatorii a familiilor mari a contribuit şi ea la nimicirea vechilor legături gentilice obşteşti.

Pentru centralizarea eficientă a statului, Shang Yang a trecut la o nouă împărţire administrativă a statului, după principiul teritorial, care nu ţinea seama de vechile hotare tribale; regatul a fost împărţit în 41 xian (judeţe), după alte izvoare - 31, iar fiecare xian în subunităţi conduse de un funcţionar al statului; cele mai mici unităţi administrative au devenit grupurile de 10 şi 5 familii, legate prin răspundere solidară în faţa administraţiei şi a legii. Modificand vechiul sistem de stabilire a dărilor (o zecime din recoltă), s-a asigurat clasei deţinătoare un venit anual permanent (un impozit fix raportat la suprafaţă), independent de mărimea recoltei: calamităţile din agricultură apăsau acum numai pe micii agricultori, cei care de fapt prestau, de multe ori şi în sistemul arenzii, toate muncile agricole.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 13 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---