Imperiul său a atins o întindere imensă, din Manciuria pană în Indochina, cuprinzand şi o parte din aceasta, şi de la Marea Chinei de est la Podişul Tibet. Imediat după aceste victorii, în 214 î.e.n., a început construirea la nord, pentru a fi apărat de năvala hunilor, a Marelui Zid Chinezesc, prin unirea mai vechilor ziduri într-o linie neintreruptă de 4 000 de kilometri.

La această impresionantă lucrare, care a durat 10 ani, au muncit simultan două milioane de oameni (numai generalul Mengtian a dislocat din armata ce-o comanda, dintr-o dată, 300 000 de ostaşi, fără a reduce simţitor capacitatea de luptă a armatei). Marele Zid atingea, pe întreaga sa lungime de 4 000 de kilometri, o înălţime de 10 metri, pe o lăţime care permitea trecerea lejeră a 5-6 călăreţi alăturaţi, iar la intervale de 50-100 de metri, se în înălţau impunătoare turnuri de pază şi observaţie.

Amenaja cu un lux exorbitant capitala imperiului, Xianyang; ne putem face o idee despre grandoarea acestor construcţii ştiind că, numai pentru construirea unuia din palatele imperiale (cel din parcul de vanătoare de langă oraşul propriu-zis). au fost folosiţi 700 000 de sclavi şi că sala centrală a acestuia putea adăposti 10 000 de oameni.

Mormantul său subteran - în realitate un întins complex funerar - probabil unic în lume în ceea ce priveşte amploarea şi numărul capodoperelor artistice cuprinse, se întinde pe 25 hectare. In trei săli ale complexului, distanţate de mormantul imperial propriu-zis, sunt adăpostite circa 8 000 de statui de ceramică reprezentand, în mărime naturală, ostaşi din garda imperială, pedeştri, cavalerişti şi care de luptă (cvadrigi), precum şi comandamentul acestui veritabil corp de armată. Poziţiile şi dispunerea ostaşilor arată intenţia realizatorilor de a reprezenta armata într-un moment al vreunei lupte. Dealtfel, armele cu care sunt dotaţi ostaşii - veritabile - întregesc această impresie. De remarcat că ele sunt confecţionate după o tehnică a aliajului (elementele din bronz şi încă 13 elemente, între care cobalt, nichel, magneziu, ceea ce a împiedicat, pană astăzi, deci timp de peste 22 de secole, corodarea) care demonstrează avansul deosebit al metalurgiei chineze. Concepţia şi nivelul artistic al monumentului uluiesc.

Statuile sunt fără îndoială portrete ale ostaşilor, ofiţerilor şi generalilor primului Qin, neexistand două chipuri la fel. Au fost reprezentate, totodată, geografia chineză şi constelaţiile; despre acestea Sima Qian, istoricul chinez din secolul al II-lea î.e.n., scria: „Toate raurile ţării... au fost reproduse în argint viu şi printr-un anume mecanism, ele curgeau într-un ocean în miniatură. Constelaţiile cereşti se aflau deasupra, iar ţinuturile pămanteşti dedesubt". Şi totuşi, nu acestea au fost cele mai importante realizări ale sale în noul imperiu. Pentru a fi ferit de surprize, pe un teritoriu atat de întins, trecu, cu fermitate şi cu o cruzime puţin obişnuită în reprimarea nesupuşilor, la extinderea reformelor lui Shang Yang în întregul imperiu.

Generaliza, astfel, pe imperiu, administaţia centralizată din Qin, care fusese forţa regatului, numind în fruntea fiecăreia din cele peste 40 de regiuni în care împărţise statul (subampărţite la rindul lor în judeţe - xiang cate un prefect civil şi un ,guvernator militar care conduceau după doctrina fajia, după legile precise ale lui Shang Yang. La randul lor prefecţii şi guveruntorii erau controlaţi de inspectori imperiali subordonaţi direct împăratului. Pentru legături rapide cu toate regiunile imperiului construi o reţea de drumuri şi de canale, lungă de mii şi mii de kilometri, dezvoltată dintr-un mănunchi de trei mari drumuri (spre sud, spre est, spre nord,); drumurile cuprindeau o pistă centrală pentru uz imperial şi piste laterale pentru uzul supuşilor.

Pentru o bună circulaţie şi întreţinere a căilor, standardiza osiile căruţelor. Pentru a se pune la adăpost de acţiunile contrare ale vechii nobilimi, nemulţumită de programul său de reforme, distruse castelele si oraşele fortificate din interior şi obligă nobilimea (circa 120000 de familii) să-şi stabilească rezidenţa în capitala imperială, unde fu spionată permanent şi supusă exterminării la cea mai mică abatere. Pentru a întări, şi mai mult, autoritatea puterii centrale, dădu mană liberă cancelarului său, Li Si, pentru a generaliza în imperiu legile, greutăţile, măsurile, caracterele scrierii (introduce „mica scriere simplificată" - xiao zhuan) folosite în Qin.

Pentru aceasta decise în 213 î.e.n. arderea Scrierilor (cărţi care, invocand vechile tradiţii, erau ostile inovaţiei), cu excepţia, desigur, a arhivelor din Qin. Măsurile luate de Shi Huangdi, mai ales în domeniul agrar, de bază în economia chineză antică, au dus la ruinarea micilor producători, la creşterea fără precedent a numărului sclavilor, la înăsprirea exploatării şi teroarei, ceea ce a provocat nemulţumiri de masă. Astfel că, după moartea sa în 210 î.e.n., ceea ce era plănuit să dureze „pană la 1000 şi pană la 10 000 de generaţii" n-a rezistat decat caţiva ani, dinastia Qin fiind înlocuită, ca urmare a răscoalei lui Liu Bang, cu dinastia Han.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 10 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---