Profitand de faptul că romanii erau ocupaţi cu războiul civil izbucnit la Roma (între Sul!a şi Marius), Tigranes al II-lea invadează mare parte din posesiunile Seleucizilor: Kommagena, Fenicia, Siria, Cilicia şi se proclamă urmaşul diadohilor Seleucizi. Antiochia, capitala acestora, devine a doua capitală a lui Tigranes al II-lea.

Dand curs mai vechiului lor plan, Tigranes al II-lea şi Mitridate al Vl-lea invadează în 78 î.e.n. Cappadocia şi, conform tratatului din 95 î.e.n., îşi împart: pămantul - la regatul Pontului, averea mobilă şi populaţia - la Armenia (300 000 locuitori au fost luaţi în robie). în acel moment, Armenia avea cea mai mare întindere din istoria sa, de la raul Kura pană în Palestin a şi de la Mediterana la Caspica. Dar acest imperiu de o eterogenitate greu de întalnit chiar şi în Orientul epocii avea de învins cea mai grea piedică în calea consolidării sale: apetitul Romei. Aceasta, după ce în al treilea război cu Pontul, în 70 î.e.n., îl înfrange pe Mitridate al Vl-lea, îşi trimite legiunile, sub comanda excelentului general Lucullus, sub zidurile Tigranocertei.

După ce încercarea lui Tigranes al II-lea de a-şi debloca capitala se soldează cu un dezastru, Lucullus cucereşte, în 69 î.e.n., cu sprijinul locuitorilor, Tigranocerta. Posesiunile lui Tigranes al II-lea din Mesopotamia pană în Cilicia şi din Siria se emancipează de sub tutela armeană, Lucullus restaurează suveranii doboraţi de Tigranes al II-lea, iar Armenia se vede ameninţată de legiunile Romei. în 68 î.e.n., penetraţia romană în Armenia se şi produce, dar, de astă dată, Lucullus întampină rezistenţa armenilor la ei acasă şi încercarea sa, provocand un război popular, eşuează.

Dealtfel, instabilitatea internă în Roma are un nou puseu şi Lucullus este rechemat. în 66 î.e.n., situaţia politică şi militară a lui Tigranes al II-lea se complică. Senatul îl numeşte pe Pompeius în fruntea treburilor provinciei Asia; unul dintre fiii suveranului armean, Tigranes cel Tanăr, se pune în fruntea grupului aristocraţilor dizidenţi şi, fugit în Parţia, revine în Armenia cu sprijinul regelui part Phraates al III-lea. Iarna îl sileşte, însă, pe acesta să se retragă şi Tigranes al II-lea înfrange, cu relativă uşurinţă, trupele lui Tigranes cel Tinăr, care apelă la Pompeius, aflat atunci in Colchida în urmărirea lui Mitridate al Vl-lea. Atacul conjugat al romanilor şi al părţilor îl sileşte pe Tigranes al II-lea să accepte pacea de la Artaxata, din 66 i.e.n., cu Roma, care, în schimbul contribuţiei de 6 000 de talanţi şi a recunoaşterii stăpanirii romane în Siria, Kommagena şi Cilicia, îl declară pe Tigranes al II-lea (rămas rege peste Armenia Mare şi peste o parte din Armenia Mică) „prieten şi aliat al poporului roman".

Situaţia de dependenţă pe care o ascundea formula era, datorită depărtării de Roma, formală, pericolul pentru Armenia, slăbită în urma războiului, rămanancl tot puterea partă, aflată în curs de consolidare. Chiar bogata Sophena fusese scoasă de sub tutela Artaxatei şi încredinţată, mai întai, lui Tigranes cel Tinăr apoi regelui Cappadociei. După moartea lui Tigranes al II-lea, în 55 î.e.n., puterea suveranilor arsacizi ai Armeniei slăbeşte, regatul, în ciuda unor perioade de independenţă (cea mai lungă fiind între 53-30 î.e.n.), devenind o miză a luptei dintre Roma şi Parţia.

Supusă de Traian în 114 e.n., cedată Pârtiei de Hadrianus în 117 e.n., iarăşi supusă de Lucius Verus, în 160 e.n., Armenia îşi va sfîrşi existenţa statală în 384 e.n. cand este partajată între Persia Sasanizilor şi Imperiul roman.

---

Tag-uri: antichitate, istorie, personalitati

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 15 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---